Cine a crezut in pocainta lui Traian Basescu atunci cind acesta a facut declaratia de condamnare a comunismului s-a lasat dus de nas.

Cind presedintele tarii a povestit cum traia el in comunism si cind a cerut dovezi stiintifice pentru a putea condamna vechiul regim, multi romani probabil s-au simtit umiliti. Iar, in al doilea rind, dezamagiti, caci nu putini il votasera, probabil, pe cel care se dovedea a nu mai fi de-al lor. Mai „din popor" si „din topor" decit toti ceilalti prezidentiabili cu sanse ce s-au perindat din 1990 incoace (si mai ales fata de „scrobitul" si „arogantul" Nastase), Basescu a primit un cec in alb inclusiv in ce priveste raportarea la „fosti". Multi au crezut sau macar au sperat ca nu vor mai vedea in functii de inalti demnitari personaje ale caror merite nu puteau fi gasite in prezent, ci doar in slujirea comunismului. Nu a fost insa asa. Securisti cu patalama la mina sau informatori de rind si-au facut loc in continuare in structurile statului. Unii dintre ei au stat insa linistiti pina anul trecut si si-au permis chiar sa sustina Legea lustratiei, cum a fost Mona Musca, cea nedezlipita o buna bucata de vreme de imaginea presedintelui. Desi scenariul sacrificarii ei de catre Traian Basescu e simplist si fara temeiuri vizibile deocamdata, este evident insa ca decaderea liberalei i-a priit presedintelui. O data cu firavele, dar mult mediatizatele deconspirari de anul trecut, terenul pentru Raportul Tismaneanu a fost pregatit cum nu se putea mai bine. Singura sincopa a fost interventia presedintelui legata de dosarele preotilor, pentru care a cerut clementa, deh, dintr-o datorie crestineasca fata de PF Teoctist. In rest, printr-o strategie bine gindita, scepticismul lui Basescu fata de nocivitatea totala a comunismului incepuse sa fie dat uitarii. Astfel ca, pe 18 decembrie, cind a citit declaratia de condamnare a comunismului in Parlament, doar cei vizati direct si rauvoitorii nu s-au simtit solidari cu Basescu. Uite, un presedinte intelept, s-au grabit sa-l laude unii analisti. Nu s-a uscat inca bine cerneala pe „actul oficial" de condamnare ca presedintele face insa o declaratie ce da fiori. Lustratia, una din recomandarile raportului pe care si l-a insusit oficial, nu mai are sens, declara presedintele pentru saptaminalul austriac „Profil". Proiectul liberal nu doar ca este tardiv, dar nu ar fi avut sens decit daca ar fi fost aplicat la un an dupa Revolutie. Asta crede presedintele Basescu, argumentind ca fostii securisti nu mai sint activi in serviciile de informatii, ci mai degraba in economie sau in politica. Iar in ce-i priveste pe „fostii" din politica, Basescu pastreaza cu nonsalanta tacerea, cu toate ca amendamentele prin care ar fi fost vizat direct de Legea lustratiei, propuse anul trecut de conservatori, au fost respinse. Si atunci de ce nu este presedintele mai degajat, neutru in aceasta chestiune? Raspunsul s-a relevat abia in ultimele declaratii, cele din „Profil". Basescu-nelustrabilul ramine totusi un complice.