Ryszard Kapuscinski s-a stins din viata marti, la Varsovia, la virsta de 75 de ani.

Nascut In 1932 la Pinsk, in Bielorusia, Kapuscinski era de formatie istoric, insa a lucrat aproape treizeci de ani ca reporter al Agentiei Poloneze de Presa (PAP), intre 1958 si 1981. In aceasta perioada a fost martor la diferite evenimente sociopolitice de anvergura internationala, precum numeroasele rasturnari de guverne din lumea a treia. De-a lungul vastei sale cariere a asistat la 27 de revolutii, a scris de pe 12 fronturi de razboi, a fost prieten cu personalitati precum Che Guevara si a fost condamnat de patru ori la moarte. Satul de cenzura poloneza, a inceput sa colaboreze, din anii ’80, cu reviste si ziare internationale, printre care „The New York Times" sau „Frankfurter Allgemeine Zeitung", in timp ce isi facea intrarea in cimpul literar printr-o proza inspirata din genul reportajului.

Candidat la Nobelul literar

Kapuscinski a fost ales in 1999 cel mai bun jurnalist polonez al secolului al XX-lea, ulterior fiind recompensat in strainatate cu celebrul premiu literar Príncipe de Asturias, in 2003. A publicat nu mai putin de douazeci de carti, prima care a atras laudele criticii fiind „Imparatul" (1978), in care trata pierderea tronului Etiopiei de catre imparatul Haile Sellasie in 1974. A urmat „Sahul sahilor" (1987), o cronica a regimului despotic al monarhului iranian Reza Pahlevi, „Agonia imperiului" (1993), despre ruptura URSS, sau „Abanos" (1998), o ambitioasa radiografie a continentului negru. In ultimii ani, numele lui Ryszard Kapuscinski a fost nelipsit de pe listele vehiculate de bursa zvonurilor pentru Nobelul literar, cotat la agentiile de pariuri literare intre primii zece favoriti la cistigarea rivnitei distinctii. (M.C.)