"Luati-l de pe mine, ca-l omor!" - acesta pare a fi fost strigatul neauzit pe care dl Popescu Tariceanu, incalecat permanent de dl Basescu, l-a scos vreme de doi ani. Si - minune mare! - ca un bun incasator trezit din pumni, primul-ministru a trecut la un asemenea contraatac, incat, desi seamana a lucru absurd, poti sa te-ntrebi daca nu cumva celebrul bilet cu Petromidia n-a fost decat o cursa in care, calauzit de silueta aerodinamica a vitezistei Elena Udrea, dl presedinte a cazut ca naivu'.
De o saptamana si mai bine toata clasa politica, toata presa scrisa si audio-vizuala, toata Romania, in fond, freaca aceasta afacere a biletului (intre timp a mai aparut unul, oarecum "viceversa") si nu e greu sa-mi imaginez uimirea, stupoarea chiar, a unui oficial de la Bruxelles (presupunand ca exista unul care sa "monitorizeze" ce se-ntampla la noi) vazand care sunt "prioritatile" ce agita spatiul carpato-danubiano-pontic la nici o luna dupa ce cu chiu cu vai a fost integrat celui european. Suntem parca blestemati sa fim condusi de oameni care, in privinta intereselor nationale, sunt cu totul si cu totul aerieni, ca sa nu le zic altfel. Mostenirea fanariotilor e la fel de puternica precum cea a comunismului, sechelele lor - la fel de evidente precum cele ale "omului nou". In loc sa fie un moment de reconciliere, luciditate politica, maturitate si echilibru, primirea noastra in UE a innebunit pe toata lumea. Pana si blajin-mahmurul Vacaroiu isi poate inchipui ca la o adica ar putea conduce Romania, "la kilometru", (ca la Revolutiunea de la Ploiesti).
Nu cred ca dl Basescu va fi suspendat. Insa Domnia-Sa, in acest ceas de oarecare cumpana, ar trebui sa-si autosuspende pe timp nelimitat temperamentul coleric, fiindca Romania nu e, totusi, "le bateau ivre", nava buimaca a lui Rimbaud.