Reforma clasei politice trebuie sa impuna principiul separatiei dintre politica si afaceri.

Ati observat un paradox la politicienii momentului? Ei pretind ca au fost alesi de cetateni, insa odata ajunsi la serviciu se preocupa mai cu seama de companii si de firme, preferabil de acelea mari. Asa am ajuns intr-o situatie in care e greu sa mai vedem diferenta dintre Guvernul Romaniei si Camera de Comert a Municipiului Bucuresti. Sintem guvernati de regi ai asfaltului, de boieri ai energiei, de marchizi ai importurilor de masini si de baroni ai napolitanelor.

Pe la inceputurile sistemului postdecembrist, ideea de a fi condusi de un om de afaceri a parut rezonabila. Un personaj ca Ion Ratiu era, pe atunci, o figura aparte in peisajul cu activisti convertiti la democratie. Argumentul suporterilor sai era urmatorul: cineva care a facut singur avere, preferabil in Occident, este, desigur, un om competent si muncitor. El a dovedit deja acele calitati care sint necesare pentru administrarea tarii. In plus, fiind deja bogat el nu mai poate fi corupt. Asistam acum, dupa aproape doua decenii, la falimentul acestei idei. Oamenii de afaceri s-au dovedit a fi megacrocodilii coruptiei romanesti. Pofta vine mincind. Numarati doar dosarele penale in care sint implicati membrii actualului guvern si amicii presedintelui. Sau conturile fenomenale deschise de matusile si nevestele guvernantilor PSD.

Nu trebuie sa fim surprinsi. Guvernarea unei tari e fundamental diferita de administrarea unei firme. Ele presupun inclinatii complet diferite. In primul caz, trebuie sa urmaresti interesul celorlalti, inaintea oricarui interes privat. In cel de-al doilea, interesul propriu inaintea interesului altora. Nu e de mirare ca, odata ajunsi in pozitii de raspundere politica, afaceristii romani se poarta ca si cum bugetul institutiilor ar fi camara lor personala. Rezultatul e ca traim intr-un regim plutocratic, unde cei bogati reclama o clasa politica „la cheie". Un exemplu: Sorin Ovidiu Vintu, recent condamnat la doi ani cu inchisoarea cu executare pentru uz de fals, care are revelatii politice. Il va respecta pe presedinte, spune dl Vintu, cind va face proiecte si se va duce cu ele la Bruxelles pentru a aduce bani in tara. Acesta e idealul politic al afaceristilor romani: o tara de milogi, prin care ei sa se plimbe cu limuzina cu GPS, intre un bal de caritate si o vinatoare de mistreti.

Gindirea politica clasica stia ca influenta celor avuti e mai degraba nefasta intr-o republica libera. Democratiile moderne, la rindul lor, pun piedici in calea acumularii de putere in miinile unor oligarhi. In Marea Britanie, spre exemplu, cheltuielile de campanie sint limitate la un nivel foarte redus. Iata de ce politicianul englez - care, sa nu uitam, e ales prin vot direct - trebuie sa mearga el insusi pe strada, sa stringa miini si sa explice oamenilor ce program are. Solutii sint pentru ca Romania sa inceteze sa mai arate ca o republica bananiera.