La congresul PNTCD de duminica, liberalii si democratii au facut o curte asidua taranistilor. Dragoste mare, dar din interes.

La toate manifestarile de acest gen - congrese sau consilii nationale - mesajele invitatilor sint favorabile amfitrionilor. Este o cutuma care se respecta ad litteram. Pentru ca nu poti sa critici ce pune gazda pe masa, cind esti invitat la prinz sau la cina. Totusi, ceea ce s-a intimplat la congresul extraordinar al PNTCD iese putin din tipare, in sensul ca liberalii si democratii nu au dat dovada doar de curtoazie politica in mesajele lor, ci chiar se poate spune ca au facut avansuri asidue taranistilor. Si, atentie, atit PNL, cit si PD au avut o contributie majora la alunecarea pe tobogan a taranistilor. Premierul Ciorbea a fost „decapitat" in urma unei actiuni directe a democratilor in prima parte a guvernarii CDR-PD-UDMR si aceasta a insemnat inceputul sfirsitului pentru PNTCD. In anul 2000, in ultimele luni de guvernare, PNL, sub conducerea lui Valeriu Stoica, a dat lovitura de gratie PNTCD, iesind intempestiv din CDR, lasind ca toate oalele guvernarii sa se sparga in capul taranistilor. Toate acestea, conjugate cu imensele erori comise de taranisti, au condus la intrarea in anonimat a partidului fondat de Maniu si Mihalache.

La prima vedere, mesajele liberalilor si ale democratilor de duminica ar putea fi interpretate ca un fel de gest reparator, ca un fel de „iarta-ma". Complet eronat. Nici pe liberali, si nici pe democrati nu-i dau remuscarile afara din casa si, de altfel, moralitatea in politica este o „rara avis".

Acum un an, poate, PD avea nevoie de PNTCD pentru „pile" la crestin-democratii europeni. Nu numai ca aceste „pile" nu au venit, dar taranistii chiar s-au abtinut cind PD a fost primit ca observator in PPE. Cum PD este acum membru deplin al PPE, chiar ca nu mai are nevoie de vreun sprijin pe linie externa din partea taranistilor. In ceea ce-i priveste pe liberali, aparent, s-ar putea spune ca iubirea subita fata de PNTCD s-ar datora „prietenei comune", cu Actiunea Populara, formatiune care nu-si ascunde intentiile de a colabora strins cu ambele partide. Pe termen scurt insa, o colaborare a PNL cu PNTCD si AP nu ar reprezenta un cistig cert, in special din cauza lipsei de vizibilitate a celor doua grupari, dar si pentru faptul ca fac parte din familii europene diferite.

Si totusi declaratiile de dragoste venite din partea liberalilor si democratilor nu au fost intimplatoare. Ambele partide urmaresc sa obtina un profit. Liberalii vor, pe termen mediu, sa atraga in siajul lor pe PNTCD, alaturi de AP si sa proclame o coagulare a fortelor de dreapta. Prin asta ar estompa actiunile cuplului Stoica-Stolojan, care s-a erijat si el lider al unificarii dreptei. Democratii vor sa atraga PNTCD in relatia PD-PLD, tot pentru a proclama formarea unui pol de dreapta, si, indirect, sa marginalizeze PNL. Practic, se poate spune ca dragostea subita fata de PNTCD a celor doi grei aflati la guvernare nu reprezinta decit un episod din razboiul surd dintre PD si PNL. Iar PNTCD va deveni un trofeu pentru imaginea unora sau altora.