„Lumea citeste", adica intelectualul, vedeta de toata mina si moderatorul citesc aceeasi carte si o discuta. Pe TVR 1. Miercurea.

Chiar citeste lumea?

Asta-i surpriza placuta. Da. Daca am o minima suspiciune ar fi la intelectuali. Mai degraba intelectualii nu citesc de-a fir a par cartile. Vedetele citesc, isi iau notite. Oamenii iau foarte in serios meseria de cititor. Cind l-am avut pe Leonard Doroftei in emisiune, el a venit cu fragmente de pe Internet despre „Prevert". La fel si Jojo, cu fise. Vin foarte speriati. Gina Pistol mi-a spus - dar nu ma intrebati greu. Bine, ar fi culmea impertinentei sa-mi bat joc de oamenii care citesc.

Tu citesti?

Da, culmea, nu? Am avut un singur moment dificil. Era o carte clasica in discutie si cartea fusese citita acum vreo douazeci de ani. Dar mi-am amintit personajele, subiectul. Ma simteam inconfortant, dar emisiunea nu s-a inregistrat.

Care a fost prima ta carte citita?

A fost la opt ani, dupa clasa intii. „Descult" de Zaharia Stancu. Asta am gasit la biblioteca. Mi-a placut fiindca si eu mergeam descult. Mi-a ramas imaginea aia cu botnita. Un fals jenant, dar m-a urmarit imaginea asta. Apoi, am citit lecturile sovietice ale epocii. „Timur si baietii lui", mastile verzi... niste ecologisti in nuce, un grup de elevi care urmaresc dintr-un turn pe cei care rup plantele si crengile. Am citit fara discernamint in primii ani. Am fost impresionat de „Coliba unchiului Tom". N-am citit ce nu mi-a cazut in mina. In liceu am citit dupa discutiile cu prietenii. In facultate am citit dupa programa. La liceul textil, unde am fost profesor, citeam rebel, citeam poezie, citeam ceea ce voiam sa scriu. Am scris o carte si jumatate de poezie. Tot atunci am cistigat trei concursuri de debut pentru a mi se publica o carte. Nu-mi inchipui viata fara sa citesc.

In sfirsit, un moderator la televizor care face emisiune din ce a invatat.

Am profitat de meseria mea. Exista si meseria de cititor profesionist... daca am avut un noroc in viata, si cred ca am avut, desi sint nascut pe 13, am avut norocul de a nu strunji vreo piesa impotriva vietii mele.

Cum arati in peisajul asta media?

Eu am citit lucrurile despre care vorbesc.

Ca personaj public, afirmi o moralitate neobisnuita astazi.

Sint ardelean, e o traditie a moralitatii, nu am facut nimic pentru care sa rosesc. Parintii mei mi-au spus sa nu fac nimic pentru care sa rosesc. Pentru mine e o mindrie ca nu am fost turnator al Securitatii, cind era usor sa fii. Conteaza cum iti administrezi slabiciunile. Conteaza cum treci prin lume. Si eu am avut lasitati, dar depinde in ce transformi slabiciunea.

Cum arata televiziunea ta ideala?

Dimineata, o emisiune care nu exista, una de reglat optimismul. Apoi, filme de cinemateca pe la 12, unu. Apoi, dupa-amiaza, niste documentare. Spre seara „Din dragoste", ma uit la „Din dragoste". Oamenii aceia rudimentari si iubirea lor uluitoare... Apoi, calatorii, avem o planeta frumoasa. Seara, un film politist, cu schepsis, precum „Colombo".