Este vorba de asasinarea la Istanbul a jurnalistului turc, de origine armeana, Hrant Dink. Ucis cu cateva focuri de revolver, chiar in fata redactiei publicatiei bilingve "Agos", al carui editor si redactor-sef era. Acest asasinat politic, comis de un tanar de 17 ani, care a si fost arestat intr-un timp record cum nu s-a intamplat in situatii similare, a socat nu doar societatea turca, ci si a bulversat intreaga comunitate internationala. Mai putin cea de la noi, preocupata de nasterea Monicai Columbeanu si "Afacerea Biletelul". Daca reactia muta a institutiilor statului poate fi de inteles - dar nu de acceptat -, tacerea Clubului Roman de Presa ni se pare cu totul inacceptabila. La urma urmelor un ziarist este ucis pentru opiniile sale, in raspar, e adevarat, cu pozitia oficial admisa despre un subiect delicat din istoria Turciei, si la Bucuresti nimeni nu pare atins sau impresionat de, totusi, o crima produsa pentru un delict de opinie. Sa fi intrat crima si moartea cotidiana si nenorocirile istoriei, de ieri si de azi, in obisnuinta noastra zilnica, astfel ca nu ne mai atinge nimeni si nimic? Lasam intrebarile si nedumeririle noastre suspendate. Autoritatile turcesti au reactionat extrem de virulent condamnand energic crima. Semn bun, ca Europa e cu ochii pe fiecare membru al comunitatii sau a viitorilor ei posibili parteneri, astfel ca orice gest sau eveniment perceput ca un derapaj de la normele democratiei sa fie sanctionat imediat. Intreaga presa turca, dar si oficialitatile in frunte cu primul-ministru, Recep Tayyip Erdogan, au denuntat atacul criminal al unui tinar nationalist si a complicilor sai. "Un glont a fost tras asupra democratiei si libertatii de expresie. Condamn mainile criminale care au fost in spatele acestei morti rusinoase", a declarat premierul si l-a calificat ca "oribil", dupa ce a aparut de trei ori la televiziunea nationala, exprimandu-si indignarea: "Gloantele care l-au vizat pe Hrant Dink ne-au atins pe toti!", in timp ce ministrul de Interne si al Justitiei se deplasau la Istanbul pentru supervizarea anchetei. Presa turca a fost la unison, condamnand si ea crima. Popularul si influentul cotidian "Milliyet" a titrat cu litere de-o schioapa pe prima pagina" "Hrant Dink este Turcia!", "Criminalul este un tradator!" ("Hurriet", un alt mare cotidian), iar alte publicatii, precum "Radical" au condamnat media pentru sprijinul acordat nationalistilor, incitand la ura in timpul judecarii lui Dink pentru ofensa adusa identitatii nationale si "turcitatii". Presedintele Ahmet Necdet Sezer s-a declarat socat de cele intamplate: "Condamn ferm acest urat si rusinos act", iar ministrul de Externe Abdulahh Gul a invitat clerici armeni din afara Turciei sa participe la funeraliile care au avut loc ieri. Sa mentionam ca relatiile diplomatice dintre Ankara si Erevan sunt suspendate. Toate aceste luari de pozitie sunt un semn bun, astfel ca opinia publica turca ar putea fi sensibilizata de aici inainte chiar si pe un subiect considerat "tabu" de autoritatile turcesti. Reactia cancelariilor occidentale si a oficialitatilor UE au fost la fel de vehemente. De la presedintele Chirac si cancelareasa Angela Merkel a Germaniei (si presedinta UE), pana la comisarul Olli Rehn si reprezentanti ai Departamentului de Stat. S-ar putea ca un dramatic eveniment si o crima odioasa sa resuscite un intreg trecut istoric si sa redeschida o oportunitate pentru reconcilierea dintre doua popoare. Prin acceptarea unei tragedii a trecutului si redimensionarea unui viitor democratic si prosper tuturor. Suna utopic, dar faptul ca Orhan Pamuk, recentul laureat Nobel, a vegheat la locul crimei in memoria ziaristului ucis, aduce o raza de speranta. Este loc in aceasta lume pentru toata lumea si nu vedem ce ne-ar opri sa ne si intelegem.