Atat de mult a batut Traian Basescu cu pumnul in masa, solicitand anticipate si provocand criza dupa criza in acest scop, incat, printr-o adevarata ironie a sortii, se pare ca va avea parte de ele. Intr-un alt sens. Astazi se pune, mai degraba, problema anticipatelor la prezidentiale. PSD, impreuna cu PRM au declansat procedura pentru suspendarea presedintelui, in scopul organizarii inainte de termen a unui scrutin pentru sefia statului. In loc de doua mandate de cate cinci ani, Basescu s-ar putea trezi ca paraseste Cotroceniul dupa numai doi ani si jumatate. Sa analizam, din punct de vedere tehnic, in ce masura proiectul opozitiei este viabil.
Nu e nici o dificultate pentru PSD ca, impreuna cu PRM, sa poata strange o treime din voturile senatorilor si ale deputatilor. Doar atat e necesar pentru declansarea procedurilor de suspendare. Teoretic, in Parlament este posibil, pentru a duce proiectul pana la capat, sa obtina jumatate plus unu din voturi. Dificultatea de abia aici incepe. Daca suspendarea presedintelui este, sub aspect tehnic, lesne de facut si pot fi invocate si suficiente motive legate de abuzuri, de depasirea unor atributii ale sefului statului prevazute de Constitutie ori tentative de creare a unui stat politienesc de care Basescu se face vinovat, nu acelasi lucru se poate afirma si atunci cand vorbim de rezultatul pe care il poate avea un referendum. Numai daca jumatate dintre cetatenii cu drept de vot se pronunta impotriva lui Traian Basescu, acesta ar putea fi demis in mod definitiv din functie, urmand sa se organizeze alegeri prezidentiale anticipate, care sa aduca la Cotroceni un nou lider politic. Dar ostilitatea pe care Basescu si-a atras-o in Parlament nu este egala cu ostilitatea populatiei. Nu pun acum in discutie legitimitatea unui asemenea demers. Nu comentez, in acest moment, daca initiatorii anticipatelor prezidentiale au sau nu dreptate, sub aspectul pericolului pentru democratie pe care l-ar prezenta Traian Basescu. In schimb, voi analiza daca, din punct de vedere tehnic, el poate fi trimis definitiv la plimbare sau nu.
Este aproape cu neputinta ca jumatate din cetatenii Romaniei sa fie determinati sa se prezinte la urne si sa voteze, in corpore, impotriva lui Basescu. Primul si cel mai important motiv este ca un mare numar de virtuali votanti se afla in strainatate. Este probabil vorba de un milion si jumatate de persoane. Dar pot fi si trei. Intrarea in UE, precum si faptul ca un referendum ar putea fi organizat la inceputul sezonului turistic, poate mari acest numar. Pe de alta parte, absenteismul in alegeri e destul de pronuntat, in general. E greu de crezut ca inainte de a se fi incheiat, sub aspect psiho-politic, un ciclu electoral, inlaturarea lui Basescu ar putea motiva si mobiliza intr-o asemenea masura electoratul, incat majoritatea covarsitoare a cetatenilor prezenti in tara sa se prezinte la urne. Si, in fine, ar fi necesar ca cei mai multi dintre cei care in urma cu doi ani i-au dat girul sa considere, la data referendumului, ca Basescu reprezinta un pericol suficient de mare sub aspectul interesului national, incat eliminarea sa sa devina obligatorie. Este posibila intrunirea cumulativa a unor asemenea conditii? In principiu, nu. Iar daca suspendarea nu este urmata de un referendum reusit, ea se transforma in bumerang impotriva initiatorilor. Exact cum a avertizat Emil Boc.
Ar fi obligatorii, pentru succesul demersurilor opozitiei, mai multe intelegeri prealabile cu celelalte partide parlamentare, cu exceptia PD. La intrebarea in ce ar putea consta ele, voi incerca sa raspund maine.