Cei care cred despre comunism ca a fost o idee buna au si astazi jumatate plus unu din numarul voturilor valabile.

O distinctie necesara: statul roman nu a condamnat comunismul, ci regimul comunist din Romania. Nuantarea a facut-o Dragos Bucurenci in editorialul care a aprins disputa de idei cu Andrei Plesu si „prietenul sau". Bucurenci se declara adept al ideilor marxiste (nu si al instrumentelor). Plesu crede ca Bucurenci n-a citit sau n-a inteles nimic.

Cind intelectualii se cearta, e cel mult savuros. Insa disputa de fata are si o buna reprezentare statistica. Mai mult de jumatate dintre romani cred despre comunism ca a fost o idee buna. Dintre acestia, cei mai multi au doar rezerva ca ar fi fost prost aplicata. Doar o treime dintre cei chestionati sint de parere ca a fost o idee proasta.

Asa ca, intr-adevar, Raportul Tismaneanu a condamnat comunismul doar pe jumatate (mai mult nici nu putea, pentru ca ar fi trebuit sa instituie delictul de opinie). Insa asta serveste drept argument celor care cred ca a fost o idee buna, dar prost aplicata, al caror reprezentant este, in discutia de fata, Dragos Bucurenci.

Sigur, in disputa dintre stinga si dreapta nu va exista niciodata consens. Opiniile sint libere. Derapajele apar insa tocmai atunci cind toata dezbaterea e considerata o chestiune de opinii.

De ce este savuroasa o cearta intre intelectuali? Unul dintre motive este gagul in care taberele incep sa arunce cu nume una in cealalta: „Orwell, Popper, Koestler", ba nu „Zamiatin, Hayek, Volkoff". Intr-o discutie in care singura bibliografie obligatorie poate contine doar nume precum „China, Cuba sau Coreea de Nord".

Orice incercare de a demonta marxismul din punct de vedere logic este sortita esecului. Pentru ca demonstratia este atit de aproape, incit cei care n-au vazut-o probabil ca nu reusesc sa isi focalizeze privirea.

Insa exemplele empirice sint mult mai greu de ignorat. Exista macar un caz in care un sistem comunist a reusit sa aduca bunastare? Atunci despre ce vorbim? Din carti? Din cartile care ne convin aflam ca 20% dintre oameni consuma 80% din resurse. Din celelalte, am putea afla ca majoritatea resurselor se construiesc si ca procesul este al naibii de greu.

Statistic, vorbim despre o masa critica de mai mult de jumatate care crede ca exista impartire echitabila a lui zero si diverse intruchipari ale lui Mos Craciun. Si carora doar democratia le da dreptate.

Condamnarea comunismului a luat 16 ani, desi formal nu era nevoie decit de un raport si un discurs. Urmatorul pas, necesar, este ridiculizarea lui. Ca sistem schizofrenic, ale carui efecte pot fi cel putin caraghioase, dar de multe ori inspaimintatoare.