Numeroasele documentare de televiziune, facute, uneori, parca spre a arata, cu ceva mai mult umor, si cu o doza prea mare de rautate decat ar fi nevoie, ca cetateanul de rand al Romaniei reale asteapta doar ca odata cu acest pas al tarii noastre catr
Numeroasele documentare de televiziune, facute, uneori, parca spre a arata, cu ceva mai mult umor, si cu o doza prea mare de rautate decat ar fi nevoie, ca cetateanul de rand al Romaniei reale asteapta doar ca odata cu acest pas al tarii noastre catre o reala modernitate, sa poata trai mai bine, si atat. Dar Romania "ireala", pe care o vedem, o auzim si o citim zilnic in jurnalele de stiri, la radio sau in presa scrisa? Ce putem spune acum, dupa toate aceste scandaluri din ultimii doi ani, care au infectat spatiul public in acesti ultimi doi ani? Exista toate motivele ca aceasta lume politica, rupta din coasta lui Iliescu sa se poata numi "ireala". Mai intai, pentru faptul ca tot ceea ce fac dintotdeauna exponentii lumii politice romanesti nu pare a avea vreo legatura cu altceva, decat cu perpetuarea la putere a propriilor partide, cu scopul de a-si asigura accesul la imbogatire. A lor, a familiilor, a prietenilor politici sau a celor din categoria prosperilor oameni de afaceri aciuati in ograda lor. Toate aceste actiuni nu mai trebuie demonstrate, fiind de ani de zile de notorietate, si facand posibil faptul ca Romania sa se afle pe primele locuri in topurile coruptiei mondiale. Apoi, daca ne gandim ca de-a lungul anilor Romania reforma si modernizarea s-a produs cu o eficienta discutabila, si in viteza de melc, am putea concluziona ca acestea s-au intamplat asa, si nu la fel ca in alte tari ale Europei foste comuniste, pentru ca toate s-au produs doar la presiunile vestului si impotriva vointei politicienilor nostri care si-au dorit intotdeauna un "statu quo", la umbra caruia sa-si vada linistiti de capatuiala. Acum suntem in situatia de a ne apara propria umbra de democratie de instaurarea statului politienesc, pericol survenit in ultimii doi ani, adus pe scena politica de oameni care, altadata, cand se aflau in asa-zisa "societate civila" clamau tocmai pericolul unei astfel de actiuni impotriva drepturilor fundamentale ale omului. Aici ne aflam la doi ani de guvernare portocalie, cand cei mai aprigi fani ai d-lui Basescu au ajuns sa recunoasca faptul ca s-au inselat (iarasi!) si aceasta alianta, intre liberali si democrati este un esec clar. Este, pesemne, momentul cel mai clar, prin amplitudinea lui, dupa care nimeni nu se va mai indoi ca niciodata partidele istorice (cu multele neajunsuri care le au) nu pot niciodata sa faca vreo alianta, de orice fel ar fi ea, cu partidele care au urmat, sau s-au desprins din pulpana omului care a ruinat, in 1989, viitorul politic al tarii, Ion Iliescu. Experienta prin care a trecut PNTCD, ul care l-a propulsat pe d-l Emil Constantinescu in fruntea statului, in guvernarea Coventiei Democrate seamana sub multe aspecte cu ceea ce li se intampla acum liberalilor, care se opun transformarii Romaniei intr-o tara condusa de "tatuci" si supravegheata de un numar impresionant de agenti ai serviciilor secrete. De asemenea, cele doua experimente esuate de guvernare, CDR si Alianta DA, ne aseaza in fata unui tablou extrem de sumbru: partidele istorice nu au reusit sa se coaguleze spre a propune o varianta de dreapta moderna, iar urmasii securitatii si ai comunismului nu au reusit, de-a lungul timpului, sa se transforme intr-o stanga autentica. Si, probabil, ca acest lucru nici nu e posibil pana cand exponentilor de marca ai acestor partide "nasite" de Iliescu si desprinse din FSN nu le dispar din obiective realizarea unor partide-stat, protejate prin puteri sporite acordate procurorilor sau serviciilor de informatii. Iar asta nu se va intampla niciodata.
Despre autor:
