Orice om are o limita a memoriei active. Periodic, informatiile iau fie calea crematoriului, fie se depoziteaza in straturi mai adinci de unde sint extrase apoi in functie de umori, interese sau de diversi alti catalizatori ai vechiturilor interioare. Privitul la televizor este una din activitatile mentale care presupun, cel putin in cazul meu, un spatiu relativ mic de memorie. Arunc zilnic tot soiul de deseuri imagistice, evacuez ritmic noxe de conversatie din show-uri, deversez la canal spoturi publicitare, incercind sa fac loc urgentelor. Memoria si uitarea sint ca televizorul si frigiderul: primul te imbie cu clipuri la brinzeturi ambalate delicios, celalalt se chinuieste sa te convinga ca spatiul sau e limitat si trebuie sa arunci resturile alimentare. Ei, bine, politicienii care folosesc televizorul se bazeaza pe acest efect amnezic. Imaginati-va ca aparitia lui Traian Basescu vorbind despre oligarhia petrolului v-ar trezi instantaneu toate amintirile vorbelor acestuia. Ati putea fireste sa va amintiti ca, in noiembrie 2004, acelasi om se ratoia energic la coruptii din jurul „JAFO Onesti", ca spunea cum ii va baga cu mina lui in puscarie pe fratii Iancu, pe Hrebenciuc si pe Iacobov, cum va „executa" el cu aceeasi mina orice ministru suspect de coruptie, cum il balacarea pe Iliescu, de la care l-a preluat senin pe consiglieru’ Talpes, cum se indigna ca aliatii au sponsorizat PSD, partid din care el personal si-a ales un sef la SRI, cum ii spunea in direct lui Nastase ca salvarea celor 2.800 de angajati ai RAFO e nedreapta pentru ca aceasta s-ar face cu pretul milioanelor de contribuabili cinstiti, pentru ca apoi sa taca milc atunci cind consilierul Stolojan declara in iunie 2006 ca „nu sustine grupurile de interese, ci pe cele ale celor 2.800 de muncitori de la RAFO". Pe aia cu „20% din romani sint homosexuali" cine naiba o mai tine minte?