Presedintele Basescu a prezentat ieri in fata ambasadorilor acreditati la Bucuresti prioritatile politicii externe a Romaniei. Nimic nou - sau aproape nimic nou - in discursul presedintelui. Ideile principale au ramas aceleasi: integrarea in Uniunea Europeana, resursele energetice, Marea Neagra, romanii de pretutindeni, Romania ca membru NATO activ. Repetarea insistenta a acestor teme pare a fi un fel de chestionare subtila, ca un biletel palmat - dar scris apasat - "se aude si la MAE, in Aleea Alexandru?"
Multe dintre obiectivele enumerate mai sus par mai degraba sa se impiedice de Uniunea Europeana, decat sa fie ajutate de aceasta. Un prim exemplu: Republica Moldova. Basescu a anuntat ieri ca in ceea ce priveste extinderea Uniunii Europene, Romania "pledeaza pentru politica usilor deschise" si "va continua sa sustina ca perspectiva europeana a Republicii Moldova sa fie aceeasi cu cea de care beneficiaza statele din Balcanii de Vest". Tiptil-tiptil, cu o delicatete aproape furisata, pe sub usa Romaniei dinspre UE s-a strecurat un biletel (cam decolorat, e drept) pe care scrie cam asa: "Draga Traian, perspectivele europene ale Republicii Moldova sunt luate in considerare dupa Croatia, Serbia, Albania, Macedonia, prin 2020, odata cu Turcia - daca ai ocazia sa vorbesti despre subiect?"
In stransa legatura cu cele de mai sus vine o a doua afirmatie a presedintelui: "principala prioritate a anului 2007 este conturarea profilului Romaniei de membru responsabil si eficient al Uniunii Europene, pe deplin conectat la marile teme de dezbatere ale agendei europene". Aproape imediat a aparut tot pe sub usa dinspre UE un al doilea biletel - cam la fel de palid ca primul si aparent la fel de bland spre timorat - care zice: "Draga Traian, statele nou intrate in Uniune care se confrunta cu tulburari politice interne majore risca sa nu poata participa la procesele decizionale ale Uniunii Europene, dupa cum au demonstrat-o deja exemplele Ungariei, Poloniei si Cehiei - daca ai ocazia sa vorbesti despre subiect?"
Oricat de discrete ar fi, mesajele de la Bruxelles vorbesc in principiu despre o chestiune esentiala: este Romania capabila sa se comporte ca un jucator in Uniunea Europeana sau va prefera un rol supus regulilor comunitare? Altfel spus: va fi Romania in stare sa-si impuna dorintele in Uniune? La o prima vedere, afirmatiile presedintelui Basescu intra in contradictie flagranta cu ceea ce se vantura pe culoarele de la Bruxelles - sau cel putin cu ceea ce afirma biletelele ajunse la Bucuresti. Iar aici am putea vedea o reactivare a mitului Tarigradului si al vizirului care arunca naframa neagra pe umerii voievodului - bineinteles, timid, cu delicatete si fara descapatanare, conform celor mai actuale norme ale Uniunii. Desi niciodata nu se va vorbi deschis despre asa ceva, in principiu Uniunea poate sa faca multe zile fripte unei tari ca Romania, care vorba poetului: "Nu e mica, nu e mare, nu-i subtire, ci-mplinita,/Incat ai ce strange-n brate - numai buna de iubita".
Restul proiectelor de politica externa au ramas cam cum erau in urma cu doi ani: romanii de pretutindeni sunt in continuare dezamagiti - doar ca au devenit rumani pe mosia boierului MAE (care le strange proiectele si nu le da bani) si militarii romani au ramas in Irak si Afganistan. La fel, Marea Neagra ramane impartita intre Turcia si Rusia - doar ca Uniunea Europeana a tremurat putin cand s-a blocat conducta dinspre Belarus. A! mai era ceva: s-au inmultit peste masura strategiile post-aderare, - ceea ce ne confera avantajul unei prezentari diverse si comice la Bruxelles, unde ne vom putea defini in sfarsit brandul de tara sub sloganul: "Vesnic amuzanta Romanie!"