La televizor toata lumea se agita cu biletul. Sa trecem peste. Va propun azi un exercitiu de memorie televizuala pe care, in cronica de luni, il voi ilustra cu un caz similar. Ideea e ca unul dintre marile neajunsuri ale televizarii in flux alert a vietii este ca uitam de pe o zi pe alta si tindem sa reactionam intr-o maniera simplificata in fata ultimei versiuni a realitatii. Sirul evenimential e fragmentat si putini reconstituie faptele incercind sa le confere o minima coerenta. Ne indignam, dar miine ne trece. Cred insa ca istoria cea mai recenta merita asumata uneori cu o minima meticulozitate. In fond, pe baza ei decidem ce votam, cine sint oamenii publici pe care ii respectam si chiar ce haine cumparam urmatorul sezon. Voi porni totusi de la o tele-intimplare. Cu putin timp in urma, am poposit trei secunde pe N24 unde, la un talk-show, vorbea dl Ohanesian, fostul ostatic. Am schimbat rapid. Apoi am avut un declic si am revenit. Acest domn, vedeta acum citeva sezoane, a ajuns un fel de fantoma care bintuie talk-show-urile marginale. Pare un profet care isi urla in pustie nedumeririle. Atunci, orice realizator s-ar fi batut sa-l aiba in emisie. Azi e un paria, un proscris caruia, ocazional, cite-un ziarist in criza de subiect ii da de mila parca citeva firimituri de interes. Si totusi, care sint faptele? Mi-amintesc ca stirea plecarii din Romania a sotiei lui Hayssam de acum citeva saptamini n-a fost reluata. Ca de doctorul care l-a gasit cu cancer, al carui sef de la penitenciare a perorat doua zile pe toate posturile, nu se mai stie nimic. Ca daca-l vezi pe strada pe bunul doctor Yassim, preferatul presedintelui si posesorul averii lui Hayssam, nu-l recunosti. Ca toata lumea e bine, mersi. Ce tradare, ce terorism, ce ostatici?