In numele democratiei si al largirii ariei decizionale, toate partidele importante executa manevre de sorginte stalinista si pica in caricatura ideologiei pe care o invoca.

Exista citeva metode prin care anumiti indivizi din conducerea unui partid politic pot pastra puterea in mina, iar in acelasi timp se pot descotorosi statutar de cei care fac opinie separata. Iar prin a se descotorosi" inteleg excluderea oricarei posibilitati ca acei indezirabili sa poata obtine vreun rol de conducere, fara a se face apel la gloante, bite sau pumni. Aceste metode nu sint noi si au fost folosite cu virf si indesat in epurarile staliniste din cadrul Partidului Comunist Roman. La fel, au fost preluate cu dibacie si de majoritatea partidelor postdecembriste, iar ca lideri ai noului val de papusari s-au detasat PSD si PNL.

Demonstratia e simpla. Cineva din Biroul Politic vorbeste impotriva presedintelui partidului sau face nota discordanta, ori ameninta pozitia altor lideri. Metoda unu: il dai afara din partid pentru deviatie ideologica. Metoda doi: il fortezi sa isi dea el demisia, sa se autosuspende sau il marginalizezi prin excluderea lui de la evenimentele unde are nevoie de invitatia forurilor conducatoare ca sa participe.

Metoda trei este insa cea mai diabolica. Se face un congres, se mareste numarul de membri din conducere, iar functiile suplimentare rezultate in urma acestui demers vor fi distribuite catre filialele din teritoriu ce se vor ingriji ca voturile lor sa ajunga la contracandidatul indezirabilului. Odata ajunsi in prezidiu, acesti membri de conjunctura nu vor cricni impotriva celor ce au gindit trocul, deoarece stiu ca si ei pot fi indepartati la fel de usor. Totul in numele democratiei si al largirii ariei decizionale. Si mai este ceva. Aceste manevre sint extrem de profitabile, deoarece aceia de care partidul se debaraseaza devin automat tapi ispasitori pentru toate cele cite vor fi mers aiurea in timpul mandatului lor sau pentru cele ce se vor intimpla in viitor si ar putea avea cu ei si activitatea lor o legatura cit de mica.

Stoica, Stolojan, Boureanu si Turcan devin astfel colegi de epurare cu Vasile Luca, Teohari Georgescu si Ana Pauker, iar felul in care Ion Iliescu a fost dat la o parte si apoi recuperat de partid seamana cu traiectoria cazului Patrascanu. Si nici sarirea lui Mitrea din schema conducerii PSD nu este departe de astfel de asemanari. Sint asemanari de forma. Dar fata de alte imprejurari, aici forma este la fel de importanta, sau chiar bate fondul. Pentru ca, in politica, forma este reprezentativa. Este interfata cea mai la indemina dintre politician si alegator. Iar cind umbli cu democratia vopsita prin tirg si strigi ca nu e cioara, ci un cocos de munte, atunci toate partidele implicate in aceasta mascarada de talcioc pica in derizoriu. Acolo unde se afla fondul pe care il mascheaza prin reorganizari succesive ale structurilor de conducere. De la Dej incoace.