E singura intrebare pe care i-as pune-o in aceasta seara lui Calin Popescu Tariceanu daca i-as fi prieten. Cum nu poate fi vorba de asa ceva o formulez public asumindu-mi chiar si riscul de a-l jigni.

Scandalul biletelul galben e penibil de la un capat la altul. Dar el n-ar fi existat, cu consecintele de rigoare pe care le vom chestiona mai jos, daca premierul Romaniei ar fi fost altceva decit un idiot. Da, idiot! De cind se face politica in lume acest gen de comunicare intre puternicii zilei tine de o regula aproape sfinta. Totul se negociaza dincolo de orice morala si lege. Totul cu conditia sa nu lasi urme.

Tariceanu a incalcat aceasta regula pe care nici macar nu trebuie s-o-nveti. Te nasti cu ea in vene sau nu. I-a scris "dragului" Traian sa vada si el pe-acolo pe la Parchet ce se poate face cu dosarul Rompetrol.

I-a scris, negru pe alb, ma rog, negru pe galben, in loc sa o faca intre patru ochi. Doar intre patru ochi, nu si intre patru pereti, ca si peretii au cite o ureche in plus. El, nu. El are incredere in "dragul" Traian si-I da pe tava cutitul cu care acesta sa-l poata transa cind i-o veni lui pe chelie. Tariceanu are o singura circumstanta atenuanta.

A crezut ca si in politica exista prieteni, ceea ce ni-l face macar uman. Nu si politician. Ce urmeaza? Nimic in plus decit ne-am putea astepta. Palatiada Cotroceni-Victoria a ajuns in punctul care pe care. Fara nici o sansa de vreun armistitiu de vorbe. Vorbele insasi au inceput sa ucida. Iar cind e vorba de vorbe Traian chiar ca se pricepe.

(articol aparut doar in editia online)