Pierdut partide. Gasitorului recompensa

Partidele romanesti intra in Europa sub semnul unei duble crize: de legitimitate si de crestere. Cele doua congrese extraordinare desfasurate pe parcursul unei singure luni stau marturie.

Dincolo de diferentele de nuanta, cele doua congrese au marcat revenirea baronilor. Acestia au revendicat - si au obtinut - puterea de control. Efect pervers al aderarii, tendinta liderilor locali de a recupera influenta locala si de a-si rezerva rolul de arbitri ai luptelor interne indica un recul al democratiei interne de partid. Cele doua partide sint in cautarea echilibrului pierdut. Iar solutia, improvizata in conditiile conflictului suplimentar generat de presedintele jucator, a constat in cooptarea liderilor regionali in conducere. Federalizarea regiunilor nu e o operatie oarecare, ci o revansa a periferiei impotriva centrului. Fara costurile politice ale conducerii centrale, cu o capacitate de negociere crescuta, relativ putin expusi, liderii judeteni si regionali au piinea si cutitul. Dar revenirea in forta s-a desfasurat fara ca reforma organizatiilor locale, a ideologiei si a personalului politic sa fi fost macar incercata. Baronii partidelor au conturat noi aranjamente interne, care, desi informale, s-au dovedit eficiente. Politica asistentei mutuale pe care o promoveaza a restrins libertatea de miscare a conducerilor centrale, in special a presedintilor. Incercarile de reforma, de la cea ideologica la cea a alesilor locali sau nationali, vor fi mai usor anihilate. Si daca PD nu pare sa cunoasca aceleasi probleme interne precum PSD si PNL, situatia sa nu este diferita. Incredibila unanimitate (cel putin intr-o democratie) cu care s-a votat schimbarea macazului ideologic numai semn de sanatate politica nu putea fi. Paralizia relativa a organizatiei un an dupa congres, ilustrata de inghetarea alegerilor pentru secretarii executivi, probeaza impasul prin care trece si acest partid, aparent pe val.

Partener loial la guvernare al tuturor partidelor cu vocatie de guvernare, nici UDMR nu este scutita de controverse interne. Disidenta UCM a pus in discutie suprematia baronilor udemeristi. Iar partidele nascute din sciziuni ale grupurilor parlamentare, de la ApR la PLD, nu pot, din cauza slabiciunii organizatiilor locale, sa reziste fara aportul baronilor locali cazuti in dizgratie sau aflati in conflict cu conducerea centrala.

De fapt, revolutia militantilor nici nu ar fi putut avea loc in Romania. Partidele ramin inca o afacere de grup, fara o prea mare deschidere. Pe fondul legislatiei privind partidele, finantarea politica sau statutul alesilor locali, democratia de partid nu are prea multe sanse de reusita. Statutul alesilor locali prin care, sub scuza limitarii migratiei politice, a crescut puterea liderilor teritoriali isi face efectul. Problema nu e a unui partid sau a altuia, ci a sistemului in ansamblul sau. Si cum democratie fara pluralism politic nu se poate, reformele aminate se razbuna. Cei multi, spectatori neimplicati, dar dezamagiti, merg pe cartea indiferentei, daca nu cad in capcana populistilor.

Noul feudalism politic este la apogeu. Principiul vasalic, vasalul vasalului meu nu e vasalul meu, e la mare pret. Alesii locali care intra in conflict cu seful organizatiei sint expusi excluderii din partid si, in consecinta, isi pierd mandatul. Clientelismul si loialitatea fata de lider devin singurele criterii de promovare. In aceste conditii, pluralismul intern nu dispune de un mediu propice. Oricum, baronii nu sint mari admiratori ai democratiei. Si parca pentru a confirma vechea ierarhie nobiliara, in care baronii se aflau la periferia clasei nobiliare, noii baronii sint lipsiti de stil si refractari la ideologie. Lupta de idei le repugna. Sint pragmatici, caci nu pot fi altfel. Nu e de mirare ca nici unul dintre congresele care au avut loc in ultimii doi ani nu a avut o dimensiune doctrinara. Departe de comportamentul seniorial, feudalul politic roman iubeste mediocritatea. Doar astfel, baronii si baronesele, jupinii si jupinesele isi disputa feudele locale sau centrale intr-un dispret suveran fata de cetatean. Si partidele dispar, locul lor fiind luat de clanuri rivale.

---

Despre autor: