Cel mai important eveniment de ieri, din redactia „Cotidianului", in afara celor jurnalistice si a faptului ca mi-am schimbat fotografia din ziar, este ca, dupa doi ani si mai bine linga fereastra redactiei „Cotidianului", ne-au mutat birourile. Pe al meu, pe al colegului Bogdan Pacurar si inca unul care statea liber din primavara, asteptindu-si ocupantul de drept ca pe Godot.

S-a intimplat in timpul primei sedinte de sumar a zilei. Au venit, au luat birourile, calculatoarele si matele care ieseau din ele, telefoanele, tot. Chiar si broscoiul meu, premiu primit in urma cu doi ani pentru simplul motiv ca m-am nascut de ziua mea sau poate pentru ca stiu sa cint, a fost saltat si mutat. Pina sa ne dezmeticim, locul era gol. De acum, adio, priveliste cu trafic infernal, fete de vara sau usi de autobuz inchizindu-se in nasul batrinilor. Adio, pasarele fara minte care ciripeau fericite ca a venit vara. Adio, ploi de toamna care se strecurau printre rosturile termopanului. Adio, speranta ca am putea vedea biletelul roz invocat de Elena Udrea zburind, intr-un stol de porci, la geamul nostru, pe aripile vintului cald de primavara. In fine, gata cu melancolia, sa trecem la justificari. De ce aceasta mutare si mai ales de ce am scris despre ea? Veti vedea in curind si in direct. La Realitatea TV.