Bolsevismul de dreapta - ideologia trepadusilor puri si simpli (I)

In opozitie cu tezele mele, criticul meu crede ca in statul de drept victimele trebuie sa fie judecatori si ca nu unitatea romanilor este la ordinea zilei, ci eliminarea fostilor "trepadusi de partid si de stat" - fosta linie a doua a regimului comunist - de catre oprimatii comunismului - fie ei si trepadusi puri si simpli. Regasim in aceasta splendida gandire "democrata" tot ceea ce marxism-leninismul real avea mai scump: ura si lupta de clasa, dictatura proletariatului, precedenta originii sociale (dosarului) asupra meritelor personale. Caci ce altceva poate fi condamnarea celor care au acumulat capital social in vremea comunismului de catre exclusii oranduirii apuse care isi transforma lanturile in sursa de legitimitate si criteriu al valorii?!
Asemenea tuturor falsilor doctrinari in penurie de argumente, autorul acestor panseuri nostalgice procedeaza la desfiintarea concluziilor care nu ii convin prin atacarea sustinatorului lor. Daca ar fi sa fac la fel ar trebui sa ma intreb de ce Adrian Paunescu - ale carui poezii cu mesaj anti-totalitar au circulat prin samizdat alaturi de odele-alibi pro-ceausiste - este denuntat ca stalp al comunismului integral, iar entuziastul cronicar fara opera al cenaclurilor paunesciene poate trece drept victima a comunismului? Doar diferenta de talent sa fie la mijloc? A fi luat drumul Vestului capitalist nu poate echivala, automat, cu a fi descoperit drumul Damascului, intrucat se stie ca o parte a celor care au parasit Romania ceausista au facut-o atrasi de mirosul fripturii occidentale mai mult decat de libertate; dupa cum unii dintre cei strecurati in diaspora romaneasca erau mai apropiati de agenda generalului Plesita decat de ideile lui Saharov, Havel sau Walensa. Am putea oare conchide - potrivit conceptiei bolsevice care spune ca este preferabil sa fie pedepsit un nevinovat decat sa scape un vinovat - ca toti emigrantii regimului comunist au fost oportunisti si colaboratori ai securitatii? Desigur ca nu!
Indiferent, insa, de vulnerabilitatile biografiei criticului meu (care pot naste intrebari cu privire la sinceritatea anti-comunismului sau) problema sta in ideile pe care le promoveaza. Mesajul principal este ca o revolutie adevarata nu poate fi decat rodul contestarii celor pe care un regim politic i-a deposedat de drepturi. Acestia s-ar bucura, deci, de legitimitate in timp ce regimul contestat ar fi ilegitim. In Romania, intrucat dictatorul Ceausescu a fost alungat de catre insasi linia a doua a regimului dictatorial, ceea ce s-ar fi petrecut a fost o lovitura de stat, iar nu o revolutie. Faptul ca respectiva linie a doua a realizat schimbarea de sistem care i-a dus pe romani in NATO si UE, nu conteaza. Acceptarea binelui facut de privilegiatii vechiului regim este imorala. Adevarata revolutie ar trebui inca sa aiba loc; nu, insa, prin schimbarea sistemului, ci prin inlaturarea celor care deja l-au schimbat, ilegitimi ca revolutionari. Urmarea ineluctabila a unei atari ideologii este alarmanta: eliminarea oponentilor politici prin mijloace nedemocratice.

---

Despre autor: