Intrucat Calin Popescu Tariceanu se interesase, in mod direct, de la Traian Basescu, chiar in ziua retinerii ilegale a lui Dinu Patriciu, de modul in care decurgea anchetarea acestuia, printr-un rationament de logica formala putem admite ca premierul era edificat pe deplin asupra pozitiei presedintelui in aceasta chestiune, inca din vara anului 2005. Acelasi rationament ne poate conduce la ideea ca, in aceste conditii, ar fi fost inutil ca ulterior primul-ministru sa scrie un autodenunt prin care sa ii solicite in scris sefului statului sa influenteze Justitia. Daca totusi biletul otravit la care face referire Elena Udrea exista, asa cum a admis cu jumatate de gura si Traian Basescu, atunci apare fireasca intrebarea de ce o infractiune - un caz grav de tentativa de trafic de influenta - a fost acoperita atat de mult timp de presedinte? In definitiv, Basescu ar fi avut un excelent prilej de a pune prezumtivul biletel in relatie cu "scandalul telefonului", declansat anul trecut tot de Elena Udrea si anchetat de catre CSM. Poate ca primind biletul otravit, daca el exista, CSM nu s-ar mai fi pronuntat in favoarea lui Tariceanu, spulberand practic acuzatiile Elenei Udrea. Cert este ca aflarea adevarului nu poate intarzia.
Prin declaratiile lor transante, cei doi oameni politici nu au lasat nici o posibilitate unei miscari retractile. Basescu a confirmat - e adevarat, usor balbait - acuzatia Elenei Udrea si, implicit, existenta in arhiva prezidentiala a unui bilet in care premierul ii cere, negru pe roz sau galben, sa influenteze Justitia in favoarea lui Patriciu. In timp ce Tariceanu a declarat ca este vorba de o facatura. Nu mai exista, in aceste conditii, jumatati de masura. Este logic ca, daca exista un asemenea bilet otravit, fiind cunoscuta dusmania pe care Basescu i-o poarta lui Tariceanu, documentul ar fi fost tinut de seful statului direct in portofel. Non-stop. In ideea lansarii acestei bombe pe piata. In cel mai rau caz, el ar fi fost arhivat cu grija, fiind pus la pastrare la loc de cinste acolo unde se tin documentele institutiei prezidentiale. Asa ca biletelul otravit, daca exista, ar trebui sa fie scos la iveala.
Daca proba impotriva lui Tariceanu este valida, acesta urmeaza sa se confrunte cu rigorile legii. In orice varianta, insa, cred ca de aceasta data este obligatoriu ca presedintele tarii sa fie audiat, conform prevederilor constitutionale, in Parlament. Pentru asemenea procedura nu este necesar decat acordul a 30 la suta dintre senatori si deputati. Opozitia poate lesne intruni procentul respectiv. La audieri, daca biletul exista, presedintele va trebui sa explice de ce a tacut. De ce a tainuit o infractiune. Cum se explica faptul ca a fost necesar ca fostul sau consilier, frivola doamna Elena Udrea, devenita acum unul dintre fruntasii partidului prezidential, sa iasa la televizor si sa lanseze o asemenea acuzatie pentru ca acest caz sa devina public si sa aiba sansa de a fi analizat de catre Justitie. Probabil ca si doamna Elena Udrea ar trebui audiata pentru a se stabili daca nu cumva exista o intelegere in acest sens, intre ea si presedinte. Sau daca nu cumva afirmatiile ei constituie o tentativa de santaj, o incercare de blocare a investigatiilor legate de miliardele de lei pe care aceasta le-a primit, intr-un mod suspect, de la RAAPPS, care este o institutie a statului.
Daca insa biletul in forma enuntata nu exista, atunci vom fi obligati sa ne reamintim in detaliu si de alte imprejurari in care Traian Basescu a facut afirmatii neacoperite: fraudarea alegerilor; desecretizarea stenogramei CSAT; grupul de interese de la Snagov care l-ar fi determinat pe Tariceanu sa nu mai demisioneze si asa mai departe. Disputa ramane deschisa.