Actorii politici individuali si colectivi au intrat intr-o febra electorala concurentiala, presimtind ca urmatoarele confruntari vor sterge anumite nume, branduri si familii politice din constiinta publica. De aceea, cei trei ani electorali pot fi numiti simbolic folosind codurile 007, 008, 009 din limbajul serviciilor secrete britanice imaginate de Ian Fleming, care ii desemneaza pe cei care detin "a license to kill". 007 sta pentru James Bond. Sa vedem cine ii vor fi victimele. Vor aparea insa alte nume, branduri si familii politice. Nu vreau sa fac profetii - de altfel, partial este imposibil, pentru ca sunt prea multe imponderabile si variabile independente care nu pot fi inca sau nu pot fi deloc masurate - dar vom mai vorbi peste trei ani.
In perioada 1990-2004, stanga nedemocratica a lui Iliescu a dominat politica autohtona, cu un interludiu de patru ani, in care Conventia Democratica si Constantinescu au reusit sa mai echilibreze situatia. Nici in 2004 nu au castigat fortele anti-PSD alegerile parlamentare. Norocul "opozitiei" a fost ca dinspre masiva miscare fesenista s-a desprins PD-ul lui Roman, care mai tarziu l-a produs pe Basescu, cel care a fortat acul balantei. Urmeaza trei ani de incercari, in care se poate testa ipoteza ca urmeaza o deplasare a centrului de greutate catre dreapta sau teza contrara, care sustine ca fortele politice din jurul lui Iliescu mai au resurse pentru a-si relua si continua dominatia. Inclin sa cred nu doar ca va urma o deplasare catre dreapta, dar si ca fortele dreptei - popularii si liberalii - vor ajunge sa-si dispute intaietatea intre ele. Acest scenariu presupune insa ca respectivele forte politice vor sti sa-si maximizeze sansele. Basescu si Tariceanu isi aplica insa lovituri atat de dure incat nu se stie daca la sfarsitul luptei va ramane macar unul in picioare.
Exista un gen de discurs antidemocratic, care ataca institutiile democratiei pe motiv ca ar costa prea mult. Alegerile ar costa chipurile prea mult, doua camere parlamentare ar fi costisitoare. Adevarul este ca daca institutiile democratice functioneaza, nu exista investitie mai productiva decat in institutii: cu o suma de fapt modesta obtii buna guvernare, legi functionale, dreptate pentru toti, viata prospera, promovarea interesului public, reforme. Daca stii cum sa procedezi cu institutiile, merita sa organizezi alegeri cat mai frecvent: problema principala este selectarea oamenilor competenti si eficienti, din fruntea institutiilor. Istoria nationala ne arata ca nu de oameni am dus lipsa, ci de institutii.
La sfarsitul celor trei ani electorali, Romania va iesi intarita, iar democratia consolidata. Suntem deja integrati in NATO si UE, anii de crestere economica sunt in succesiune, am intrat deja intr-o perioada benefica, de care era absoluta nevoie, dupa blestemul comunist si cel fesenist. Dupa Raportul Tismaneanu cu privire la crimele comunismului, avem nevoie de un raport cu privire la abuzurile fesenismului, semn ca le-am lasat pe ambele in trecut. Pentru ca scenariul euro-optimist sa devina realitate, politicienii ar mai avea nevoie si de participarea cetatenilor la vot.