Patru politisti romani apara Israelul de atentatori si ii invata pe palestinieni sa-si securizeze frontiera.

Fisia Gaza - un spatiu al nimanui, in care daca ai o arma - si asta e usor - ai putere. Un milion si jumatate de oameni, saraci, izolati, inghesuiti in 360 km patrati - o masa de manevra usor de manipulat. Dintre ei, unii incearca sa treaca granita cu Israelul pentru a se arunca in aer, ucigind cit mai multi „ocupanti" evrei .

Patru romani in Gaza

UE are in derulare impreuna cu Israelul si Autoritatea Palestiniana o misiune, numita EUBAM Rafah, de supraveghere si coordonare a punctului de trecere Rafah, in Fisia Gaza. La misiune participa si patru politisti de frontiera romani.

Romanii au ajuns acolo chiar de la inceputul misiunii, inainte ca Romania sa fi devenit membra UE. Comandantul grupului de romani si seful de personal al misiunii, subofiterul Eugen Mocanu, explica de ce despre ei nu se vorbeste la fel de mult ca despre colegii din Irak sau Afganistan: „Pentru propria noastra siguranta incercam sa evitam publicitatea. Oficialii, romani si europeni, evita contactele directe cu membrii misiunii limitindu-se doar la persoanele publice, adica seful misiunii si ofiterul de presa. Putem fi oricind tinta unui atentator. Cei din Irak si Afganistan stau in baze militare, sint paziti si inarmati. Noi nu avem mandat executiv, singura noastra protectie e cea oferita de Autoritatea Palestiniana si de armata israeliana".

Cotidian cu focuri de arma

In Gaza, electricitatea functioneaza doar citeva ore pe zi. Apa potabila este de cele mai multe ori o iluzie. Nu e indicat sa o bei si nici s-o folosesti ca sa speli fructele - risti cel putin sa ai dureri de burta. In oras, impuscaturile sint parte din peisajul sonor al strazii. La piata, nimeni nu stringe marfa decit daca impuscaturile se aud foarte aproape. De cind s-au intensificat ciocnirile dintre Fatah si Hamas, la spital sint adusi morti si raniti aproape in fiecare zi. Gaza e izolata de restul lumii, dupa ce Hamas a cistigat alegerile anul trecut, iar comunitatea internationala a refuzat sa recunoasca noul guvern. La piata aproape toate produsele sint locale. Atmosfera generala de dezolare este intrerupta de izbucniri de minie. Strainii sint priviti cel putin cu suspiciune. Aproape singurii straini sint jurnalistii si lucratorii ONU. Mai mult de jumatate din populatie nu are slujba. De cind Gaza e sub blocada, fabricile s-au inchis. Lucratorii din administratie nu si-au mai primit salariile, pentru ca erau platiti din fonduri europene, care au fost blocate de teama ca banii ar fi folositi de noul guvern Hamas ca sa cumpere arme.

Ce fac romanii?

Ofiterii romani sint politisti de frontiera care au facut cursuri de specializare ONU si au o experienta mai mare decit colegii din celelalte tari in probleme de trecere a frontierei. Ei lucreaza chiar in punctul de trecere Rafah, cu un program de 25 de zile pe luna, in ture de 10-12 ore. Au fost la Rafah inca din prima zi. De fapt, romanii au dat startul misiunii. Asta se pare ca a contat in ochii Bruxelles-ului, iar in diverse rapoarte nu a trecut neobservat faptul ca Romania, stat nemembru UE in noiembrie 2005, a trimis un contingent la numai 72 de ore de la primirea cererii UE la Bucuresti. Mandatul misiunii consta in monitorizarea felului in care Autoritatea Palestiniana (AP) administreaza trecerea fontierei. Monitorii nu au nici un fel de puteri executive, deci nu sint inarmati.

10 km de foc pe zi Monitorii EUBAM parcurg in fiecare zi un traseu extrem de periculos. Ei se deplaseaza cu autovehicule blindate din baza Kerem Shalom pina in punctul de trecere Rafah. Este momentul cel mai fierbinte al zilei. Eugen Mocanu povesteste ca de multe ori au fost prinsi la mijloc in schimburi de focuri sau au vazut cum membri ai Garzii Prezidentiale Palestiniene au fost impuscati in timp ce ofereau protectie monitorilor UE pe timpul deplasarii. De cind parasesc baza si pina la terminarea schimbului, romanii poarta permanent vesta si casca antiglont, ceea ce nu-i usor vreme de zece ore, pe o caldura de multe ori insuportabila.

Doua lumi diferite Alt punct de trecere din Israel in Gaza este Erez. Pina la Erez, in Israel, mergi pe autostrazi moderne, impecabile. In punctul de trecere - tineri militari inarmati si eficienti, care te verifica minutios. Toti vorbesc limba engleza. Dupa o serie de formalitati intri prin mai multe grilaje metalice intr-un coridor larg si lung, acoperit. Urmeaza mai multe porti grele, masive, care se deschid automat. Din pereti te urmaresc camere video. Culoare din bare de metal, bariere. Cu cit inaintezi mai mult pe culoar, spre Gaza, incepi sa sesizezi schimbari. Pe jos apar chistoace de tigari, ambalaje de dulciuri, gunoaie. In capatul palestinian al punctului de trecere - doua ghisee mici, unul pentru femei, altul pentru barbati. Lucratorii vamali abia daca stiu doua vorbe in engleza. Formalitatile se fac rapid si neglijent. O singura intrebare: „Jurnalisti, nu-i asa?". Ce alt strain ar vrea sa vina in Gaza? La iesirea din punctul de trecere, patru ofiteri palestinieni cu arma trasa lejer la spate, tolaniti pe scaune subrede, cu cite un ziar in fata, saluta relaxat, scriu citeva cuvinte intr-un registru, zimbesc, arata in zare si iti ureaza „bine ati venit in Gaza!". Dincolo de ghereta lor se intinde un drum cu o crusta de resturi de asfalt, praf si o caldura coplesitoare. Pe sensul celalalt, de intoarcere dinspre Gaza, palestinienii se scurg unul cite unul, pe culoare inguste, delimitate cu bare de metal, ca ingraditurile pe care sint duse vitele in tarc. De teama atentatorilor sinucigasi, la capat sint amplasate aparate care te scaneaza din cap pina in picioare si care pot depista si un ac ascuns sub haine.

Dezolare si narghilea

Linga punctul de trecere in Gaza se inghesuie taximetristi. Au incuviintarea Hamas sa stea acolo. Toti spera sa aiba clienti jurnalisti (nu palestinieni) - pentru un pret mai bun si ca sa aiba ocazia sa-si spuna pasul. De la autostrazile lasate la doar citiva kilometri in urma, in Israel, la un drum desfundat, pe care masina mai mult se sufoca in gropi decit inainteaza. De o parte si de alta, peisaje dezolante, praf, munti de resturi si gunoaie, cite un catir care smulge fire de iarba arsa de soare. In Gaza City, strazi inguste, cladiri care stau sa se prabuseasca. In centru aproape toate cladirile au urme de gloante. La cite un colt de strada, barbati stau tolaniti la umbra, pe o saltea pusa direct pe trotuar si fumeaza narghilea.