"La peste 130 de ani de cand il primea Regina Elisabeta, la Palatul Regal cu o ceasca de ceai, intr-o seara friguroasa, pe Eminescu - scrie Principele Radu intr-un text trimis ieri la redactie in care-i indeamna pe romani sa-si (re)aminteasca de Carm
"La peste 130 de ani de cand il primea Regina Elisabeta, la Palatul Regal cu o ceasca de ceai, intr-o seara friguroasa, pe Eminescu - scrie Principele Radu intr-un text trimis ieri la redactie in care-i indeamna pe romani sa-si (re)aminteasca de Carmen Sylva -, la aproape 110 ani de cand il primea la Palat, pentru prima oara, pe Enescu, la 125 de ani de cand "Luceafarul" a venit pe lume si la 110 ani de cand a fost compusa "Poema Romana", sarbatorim intrarea Romaniei in Uniunea Europeana. Si constatam ca nici unul din cei despre care vorbim nu a disparut din identitatea nationala. (...) Iata ce spune regina (care se numara printre traducatorii lui Eminescu) in jurnalul ei despre unica intalnire cu poetul:
"Eminescu ne aparea nelinistit si ravasit, ca venit dintr-o alta lume; tenebros, el imi amintea de Manfred si de Faust, de chipurile palide si ravasite ale marilor romantici (...) Avea pe chip acel vag suras crispat si copilaresc ce se zareste pe portretul lui Shelley (...). Eminescu se amuza desirand fraze si sonoritati verbale. Mi-a sarutat grabit mana, privindu-ma cu o privire potolita, dar patrunzatoare, ce voia parca a-mi secatui spiritul, spre a ramane pentru el un subiect de curiozitate sau interes; ma compatimi ca nu cunosteam indeajuns Moldova lui natala. Privirile-i cautau departe, dincolo de ziduri. (...) A baut ceaiul cu sete. Trasaturile fetei tradau oboseala unei tinereti traite fara bucurie. Degetele-i erau lungi si inghetate, gura foarte expresiva, cu buze fine, ii traducea toate emotiile. (...) In toata viata mea, el a ramas pentru mine imaginea Poetului insusi, nici a celui blestemat, nici a celui inspirat, ci a poetului aruncat dezorientat pe pamant, nemaistiind cum sa regaseasca aici comorile pe care le poseda. Avea vocea ragusita, dar duioasa, ca a turturelelor spre toamna. Cand i-am laudat versurile, a inaltat din umeri: <<Versurile se desprind de noi ca frunzele moarte de copaci>>, a suspinat el, readus pentru o clipa la realitate'".
Radu Principe de Hohenzollern-Veringen (Palatul Elisabeta, 15 ianuarie 2007)


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.