Romania a ocupat 12 pagini in primul numar din 2007 al prestigioasei reviste franceze.

Fotograful Yves Gellie si reporterul Jean Louis Marzorati vorbesc pentru „Cotidianul" despre experienta cu minerii din Valea Jiului, despre satele de tigani bogati de linga Bucuresti, despre „Texasul" de la Ploiesti sau despre credinciosii lipoveni de rit vechi din Delta. Si mai ales despre gustul celor 14 zile de batut tara.

Cum ati decis sa faceti un fotoreportaj despre Romania?

Yves Gellie: Am vrut sa corelam totul cu aderarea la UE. Am vrut sa abordam aspecte diverse ale societatii romanesti prin intermediul acestor comunitati.

Jean Louis Marzorati: Le-am propus editorilor sa descoperim o Romanie non-exhaustiv, prin intermediul unor teme fara legatura intre ele, dar care in ansamblu sa-l faca pe cititor sa simta o anumita realitate romaneasca. Si fara sa cadem prin asta in stereotipuri-catastrofe precum coruptia, SIDA, traficul de copii si de femei. Cam cum ar fi facut si un jurnalist roman care s-ar decide sa descopere Franta pentru publicul sau vizitind podgoriile din Bourgogne, uzinele Airbus din Toulouse, o uzina amenintata cu delocalizarea din nord sau abordind subiecte precum constructia de noi moschei sau polemica asupra introducerii ursilor in Pirinei.

Care au fost cele mai surprinzatoare experiente?

Y.G.: Cel mai ciudat a fost sa dam peste un sanatoriu intr-o mina de sare (n.r. - Slanic Prahova). Altfel, intreaga societate romaneasca ni s-a parut in permanenta sub influenta unei anumite paranoia mostenite din epoca Ceausescu. Ca de exemplu atunci cind am fost in imposibilitatea de a fotografia o nunta lipoveneasca, deoarece mirele, angajat in Armata, era inspaimintat de prezenta noastra. Am fost insa surprinsi placut sa descoperim o natura bine pastrata, o ruralitate disparuta in Europa Occidentala si care trebuie conservata.

J.L.M.: Nu ceva anume, cit mai degraba impresia generala a unei ambivalente cvasischizofrenice. Pe tot parcursul calatoriei am resimtit acest cocktail curios intre o economie de piata salbatica si persistenta reflexelor tip „cortina de fier". Fie ca era vorba de un hotel din Pitesti sau de un restaurant din Mamaia. Toate tin de o istorie recenta.

Cit timp v-ati pregatit? Cum v-ati documentat?

Y.G.: Temele sint destul de clasice si au fost abordate deja in presa: conditiile de viata ale minerilor, minoritatile, rolul religiei in societate, exemplele de reusita economica in cazul Logan si mai ales o traversare a tarii care sa ne poata oferi o radiografie transversala a societatii.

J.L.M.: Clasica: articole adunate, intilniri la Paris cu romani sau cunoscatori ai Romaniei, telefoane, e-mailuri. Experienta mi-a demonstrat ca, pentru un subiect usor de realizat - vorbesc despre o tara in care se poate circula liber, se pot intilni oameni fara sa-ti pui viata in pericol - trebuie lasat un loc important imprevizibilului.

Care au fost primele lucruri care v-au venit in minte cind auzeati de Romania inainte de reportaj? In ce fel s-au modificat?

Y.G.: Nu s-au schimbat esential. Imaginea unei tari rurale s-a confirmat. Nu am abordat marile orase romanesti din cauza timpului, iar asta ne-a oferit o imagine parcelara a societatii.

J.L.M.: Chiar daca am mai fost aici la inceputul anilor ’90, tara si-a pastrat atractia spre exotismul balcanic.

Ce v-ati fi dorit sa mai cuprindeti, dar n-ati reusit?

J.L.M.: Timisoara, Maramuresul, nordul Carpatilor, Transfagarasanul. Mai ales sa patrundem mai profund intr-o regiune, sa ne impregnam, sa cunoastem locuitorii, sa le ascultam povestile si viata. Am fost constrinsi economic sa luam decizii. Calatoria ne-a dat insa pofta sa mai venim, dar cu subiecte mai precise.

Y.G.: Viata si societatea citadine.

Cit timp ati rezista in Romania?

Y.G.: De ce aceasta intrebare? Fiecare tara este pasionanta. Nu am avut niciodata sentimentul ca rezistam. Dimpotriva, timpul alocat reportajelor este din ce in ce mai scurt, iar rezultatele din ce in ce mai ambitioase, ceea ce duce la conditii de munca tot mai periculoase.

Ce reactii ati avut din partea editorilor la sfirsit?

Y.G.: Editorii sint foarte pragmatici. Daca gasesc interesant subiectul, il publica si merg mai departe. Discutiile se poarta inainte, in pregatirea subiectului. Editorii au mare incredere in colaboratori; informatiile pe care le-am adus au fost completate de notiuni mai clasice, atit economice, cit si politice.

J.L.M.: Singura reactie care conteaza este daca subiectul trece sau nu. L-au trecut.

Mai multe poze, pe site-ul www.geomagazine.fr.

Demonstrarea integrarii Dintre lucrurile vazute in Romania, care ar fi argumente pro si contra Europei?

Y.G.: Intrarea in Europa va fi pozitiva pentru romani si va oferi mult oxigen societatii romanesti, chiar daca orice schimbare aduce probleme umane dramatice. Exista o adevarata prapastie intre societati, insa aporturile mutuale domina neintelegerile.

J.L.M.: Chiar daca integrarea a fost pretextul, calatoria nu a fost o ancheta referitoare la atuurile si la handicapurile europene ale Romaniei. Am survolat doar o parte din tara si ma feresc sa fiu categoric. In plus, integrarea nu se decreteaza, ci se demonstreaza.