Urmatorul autor din „Colectia Cotidianul" a avut din copilarie o pasiune pentru drama, iar cartile sale au fost ecranizate cu succes in Japonia si nu numai.

Tineretea lui Tanizaki a coincis cu perioada de inceput din istoria celei de-a saptea arte, marcata de acel entuziasm progresist si experimental care insoteste mereu explorarea de teritorii noi. La zece ani de la debutul sau literar din 1910, cel care avea sa devina unul dintre cei mai importanti scriitori din Japonia isi incearca mina, compunind primul scenariu pentru un film regizat de Kisaburo („Thomas") Kurihara, un realizator cu care Tanizaki va mai colabora. In 1935, realizatorul Yasujiro Shimazu ecranizeaza pentru prima data un roman al scriitorului („Portretul lui Shunkin" - 1933). Legaturile lui Tanizaki cu lumea filmului incep insa sa se intensifice abia dupa al Doilea Razboi Mondial, in 1949, cind unul dintre romanele sale de succes („Naomi" - 1924) este adaptat pentru cinema de regizorul Keigo Kimura. Un an mai tirziu, „Ninsoare slaba", o carte aproape unanim apreciata drept capodopera lui Tanizaki, este la rindul ei ecranizata, la numai doi ani de la publicare, in regia lui Yutaka Abe. Romanul s-a bucurat de mult mai multa faima decit filmul, asa ca si alti realizatori au incercat, mai tirziu, sa-l transpuna pe pelicula, ultima tentativa datind din 1983, cind productia lui Kon Ichikawa a obtinut un premiu la Festivalul de la Yokohama si inca unul din partea Academiei de Film din Japonia. In 1951, Tanizaki este consultantul principal pentru adaptarea cinematografica a epopeii „Genji" (o poveste cavalereasca scrisa cu peste o mie de ani in urma), rezultatul fiind un film clasic, regizat de Kozaburo Yoshimura si distins, anul urmator, cu Marele Premiu de la Cannes. Romanul „Cheia", unul dintre ultimele volume semnate de scriitor, prezentind un batrin in cautarea virilitatii pierdute, este transformat intr-una dintre cele mai cunoscute productii japoneze, care primeste, in 1960, Globul de Aur si Premiul juriului de la Cannes. Si asta nu e tot: cariera de inspirator de filme a lui Tanizaki continua mult dupa moartea sa, survenita in 1965, ajungind pina in zilele noastre, cind regizorii europeni si americani incep sa-i descopere opera, asa cum a facut realizatoarea italiana Liliana Cavani cu romanul „Crucea budista", ecranizat in 1985 sub titlul „The Berlin Affair" (foto) si recompensat cu o nominalizare pentru Ursul de Aur.

Citeste mai mult:

Colectia COTIDIANUL. Intra in carti!