Multe putem spune despre presedinte, nu neaparat toate de bine, dar ca nu ar avea fler pentru politica externa, nu putem spune.

Doua crize energetice, una a gazului, alta a petrolului, provocate de Rusia in mai putin de un an, par sa fi trezit din letargie Comisia Europeana care, prin vocea presedintelui Barroso, a propus Uniunii redefinirea politicii energetice comunitare. Dincolo de chestiunile de detaliu, privind raporturile dintre productie si distributie de exemplu, esentialul noii politici energetice consta in schimbarea tehnologica si in reducerea dependentei fata de Rusia, prima fiind si un sprijin pentru cealalta. Ca lucrurile sa fie clare, trebuie precizat ca UE, care consuma 17% din hidrocarburile lumii, isi asigura din resurse proprii doar 0,6%, cea mai mare parte a necesarului fiind asigurat prin importuri din Rusia. Schimbarea tehnologica, semnificind reducerea constatata pina la renuntarea completa la hidrocarburi, este insa o excelenta solutie doar pe termen lung, intrucit necesita nu doar eforturi de retehnologizare, ci si de cercetare, tehnologiile alternative nefiind intru totul - si cu toatele! - puse la punct. Cautarea unor noi surse de aprovizionare este, oricum, necesara fie si ca solutie provizorie, daca europenii nu vor sa tremure de cite ori se supara Lukasenko ori se enerveaza tarul de la Kremlin. Faptul ca, in urma telefonului dintre cei doi presedinti, negocierile au fost reluate nu inseamna nimic, criza poate sa reapara oricind.

In context, remarc calitatile politicii externe proiectate de presedintele roman. Unii au strimbat din nas cind a vorbit despre axa, despre importanta Marii Negre ori despre necesitatea redefinirii politicii energetice a UE. Acum, se confirma ca a avut dreptate integral! Orice putem spune despre dl Basescu, nu toate de bine, dar nu ca nu are fler pentru politica externa. Dna Merkel tocmai a revenit din SUA, unde a amorsat reincalzirea relatiilor dintre cele doua parti. UE isi propune diversificarea surselor de hidrocarburi, orientindu-se spre spatiile caucaziene si transcaucaziene, ceea ce presupune stabilitate politica la Marea Neagra, lucruri despre care vorbea presedintele - pare sa aiba consilieri buni pe externe! - inca de acum aproape doi ani.

Si, cum tot raul spre bine, nu doar ca opiniile presedintelui sint confirmate, fapt ce are desigur o anume importanta, dar, din actuala criza UE - Rusia, Romania pare sa aiba mai mult de cistigat. Isi poate redefini statutul de factor de stabilitate la granita estica a UE pina la nivelul unei puteri regionale. Iar impreuna cu Polonia, pastrind desigur proportiile, ar putea juca in estul Uniunii rolul nucleului franco-german din vestul continentului. As spune ca si aderarea a sosit la vreme. Daca as fi Vulcanescu, as evoca „norocul romanesc"!