Urmatorul autor din „Colectia Cotidianul" a fost urmarit, in toata proza sa, de tema dorintei si obsesiei descrise insa in cel mai obiectiv stil cu putinta.

Prima povestire publicata de Tanizaki, „Autorul de tatuaje" (1910), a fost puternic inspirata de scrierile lui Edgar Allan Poe, Oscar Wilde si ale decadentilor francezi. Tema frumusetii feminine ca obiect al dorintei il interesa pe scriitor in masura in care ii oferea prilejul de a contura o anume fenomenologie si o estetica a pasiunii, urmarind manifestarile ei in diverse situatii si descriindu-i tribulatiile fantastice. Personajul principal feminin apartinea, inca de atunci, unei tipologii sociale bine determinate, din care se vor inspira si eroinele urmatoarelor scrieri ale lui Tanizaki: femeia tinara, emancipata de constringerile educatiei traditionale si perfect sigura pe ea in noua societate japoneza care copia modelele culturale occidentale - cel mai bun exemplu este romanul „Naomi", publicat in anii ‘20. In ce-l priveste pe „erou", lucrurile sint putin mai nuantate, pentru ca la acest nivel autorul situeaza conflictul dintre modernitate si traditie care constituie, intr-un sens, cealalta mare tema pe care opera sa o analizeaza. Indiferent de virsta, subiectul masculin al pasiunii este stapinit de obsesii bizare, uneori vecine cu veneratia religioasa, si este expus privirii auctoriale care le urmareste cu o atentie chirurgicala, in joc fiind chiar sensul autonomiei individuale si, prin urmare, soarta pariului modernitatii. O vaga nostalgie a trecutului isi face din ce in ce mai mult loc in opera lui Tanizaki o data cu cea mai cunoscuta carte a sa, „Ninsoare marunta" (1948), unde este desenata o fresca sociala a vechii Osaka a anilor ’20-’30. Dorinta, in primul rind cea sexuala, este subiectul la care autorul se intoarce si in scrierile de dupa razboi, iar perspectiva naratorului devine din ce in ce mai rece, medicala chiar, ca in ultimul sau roman, „Jurnalul unui batrin nebun" (1962).

Citeste mai mult:

Colectia COTIDIANUL. Intra in carti!