In editorialul publicat ieri, am lansat un scenariu insolit. Care este de natura sa proiecteze, pentru prima data, o noua imagine a unei campanii electorale pe care unii dintre cei mai importanti actori politici au vazut-o drept anticipata. Ei bine, daca nu vom avea alegeri anticipate, s-ar putea sa avem, in schimb, alegeri intarziate. Voi explica aceasta ipoteza.
Batalia dintre Basescu si Tariceanu, care are drept miza schimbarea primului-ministru, instalarea unui premier PD, confiscarea PNL si crearea unui vehicul electoral solid pentru prezidentialele din 2009, a intrat in faza finala. Sau letala. De cealalta parte, a liderului PNL, victoria poate fi, de asemenea, decisiva. Dar numai daca rezista unui atac care are o dimensiune interna construita de platformisti, care dispun de o serie de cozi de topor in interiorul partidului, si de doua dimensiuni externe. Una este apanajul Partidului Democrat, al presedintelui Traian Basescu, secondat de ministrul Justitiei, Monica Macovei, si se concretizeaza in contestarea politica a lui Tariceanu, iar cea de-a doua este preconizata presiune de natura penala, exercitata prin intermediul unor procurori transformati in instrumente politice si care are drept scop debarcarea fortata, prin suspendare, a premierului. In eventualitatea in care aceasta lupta se soldeaza printr-o victorie a lui Tariceanu, acesta va fi atat de mult consolidat, incat va putea guverna in ultra-minoritate, fara PD, in timp ce pozitiile sefului statului se vor subrezi. In aceste conditii, alte forte intra in joc pentru a defini viitorul echilibru politic, care va rezulta la Bucuresti dupa alegerile legislative.
Daca Tariceanu rezista, iar PSD, cel mai puternic partid din Parlament, va sprijini un guvern ultra-minoritar PNL, refuzand sa participe la Executiv, atunci la alegerile legislative exista toate premisele sa consemnam o victorie zdrobitoare a stangii. A unui PSD care si-a epuizat descresterea, urmand sa-si valorifice la maximum, dupa recenta sa stabilizare in interior, intreg potentialul de crestere. Mai mult, nu avem cum sa ignoram o realitate statistica de natura electorala. In strainatate, la data alegerilor legislative, vor munci, dupa unii, 500.000 de cetateni cu drept de vot, dupa altii, intre 1 si 3 milioane. Cine sunt acestia? In absenta unei cercetari sociologice, nu-mi ramane decat sa intuiesc ca, cel mai probabil, avem de-a face cu un bazin electoral extern mai degraba predispus sa crediteze dreapta politica. Un rezultat firesc al integrarii lor in Occident. Chiar daca votul prin corespondenta va putea fi solutionat, oricum e de presupus ca absenteismul acestui electorat de dreapta va fi deosebit de mare. Iar pentru turul doi al prezidentialelor, ca sa ne referim si la acest aspect, nici macar nu exista o solutie tehnica a votului prin corespondenta. In concluzie, dreapta pierde nu numai fiindca a stat la guvernare si s-a erodat, nu numai ca urmare a necontenitelor scandaluri si tensiuni din interiorul coalitiei, ci si prin hemoragia de votanti plecati in strainatate.
In perspectiva unei victorii la scor a stangii, Basescu isi poate minimaliza handicapul si spori sansele la prezidentiale numai daca, sprijinit de PD, va obtine amanarea cu trei luni a parlamentarelor si impingerea acestora in primavara lui 2009. Ceea ce nu i-ar mai lasa practic suficient timp unui PSD castigator de a intreprinde toate masurile de natura administrativa necesare preluarii comenzii la scara intregii societati si promovarii, pe aceasta cale, conform unui mai vechi obicei, a propriului candidat. De aceea, ipoteza alegerilor intarziate nu trebuie exclusa.