Averea lui Ioan Niculae se situeaza in jurul a 600 - 700 de milioane de dolari, magnatul situandu-se in topul celor mai bogati zece romani. Lucru cat se poate de surprinzator, daca tinem cont de biografia acestuia. Fostul ofiter de Securitate a distrus tot ce a atins, dovedindu-se a fi un personaj fara nici un fel de scrupule in afaceri.
Magnatul zimnicean a falimentat pana acum trei combinate chimice (AZOCHIM - Savinesti, Neamt, SOFERT - Bacau si TURNU - Turnul Magurele, Teleorman), iar cel de-al patrulea (VIROMET - Victoria, Brasov) inregistreaza datorii de peste 500 de miliarde de lei vechi, aproximativ 15 milioane de euro. De asemenea, a falimentat Rafinaria ASTRA ROMANA Ploiesti, dar si Societatea Nationala "Tutunul Romanesc" SA, pe care a pus mana fara sa scoata vreun ban din buzunar. Totodata, Asigurarea Romaneasca - ASIROM SA, fostul ADAS, care se afla sub controlul aceluiasi Niculae, are mari dificultati financiare in ultimii doi ani si n-ar fi exclus ca in scurt timp sa fie vanduta unor investitori austrieci. De molima Niculae nu au scapat nici o serie de fabrici, dintre care o mentionam pe cea de zahar si apoi de alcool (ALCO-ZIM) de la Zimnicea, cea de ulei de la Rosiorii de Vede, CEREALCOM SA Ialomita si altele.
AVAS-ul magnatului
Gratie relatiilor sale in sfera politicului, magnatul zimnicean a fost informat in permanenta in legatura cu obiectivele scoase la privatizare de stat. Printre prietenii sai mai de soi se afla si fostul ministru alprivatizarii Ovidiu Tiberiu Musetescu, caruia Niculae nu i-a ramas dator pentru serviciile aduse. Asa se face ca s-a situat adesea in capul listei celor care doreau, vezi Doamne, sa investeasca. In ciuda faptului ca firmele sale inregistrau in permanenta datorii fata de stat, cu predilectie SC INTERAGRO SA cu care magnatul se prezenta la licitatii, autoritatile de privatizare inchideau ochii, incalcand legea. Declarand societatea compatibila la licitatii, in conditiile in care aceasta mai falimentase si alte obiective scoase la privatizare, reprezentantii APAPS, respectiv AVAB, respectiv AVAS o mai incalcau o data legea. Datorita puterii sale, la licitatiile la care se inscria Ioan Niculae nu se prezentau prea multi pretendenti. Iar acestia erau adesea parteneri de afaceri cu fostul ofiter de Securitate, care facea act de prezenta doar pentru a da o nota de legalitate licitatiei. Una dintre aceste firme este H&H Ovidiu, Constanta, cu care INTERAGRO SA si-a disputat chipurile combinatul de ingrasaminte chimice de la Turnu Magurele, pe care l-a cumparat pe nimic.
Acelasi lucru a fost programat sa se petreaca si in cazul privatizarii SC SOFERT Bacau, de asta data castigatoare trebuind sa iasa firma constanteana. Trocul fusese deja stabilit: SC H & H vindea tot metalul la fier vechi, iar Ioan Niculae se alegea cu terenul in suprafata de 770.327,20 mp. Numai ca, in urma unui flagrant de luare de mita, licitatia a fost anulata de instantele de judecata.
Modus operandi
Inainte ca statul sa se apuce sa vanda anumite fabrici, Ioan Niculae le prelua pentru asa-zise relansari ale productiei. Mai intai se apuca de reorganizare. Asta consta in vinderea anumitor utilaje la mana a doua, valorificarea fierului vechi si disponibilizarea de personal. Apoi, urma angajarea de credite bancare, cele mai multe incrucisate, gajate cu aceleasi terenuri sau instalatii. Ceea ce facea, de la sine inteles, ca societatile sa se inglodeze in datorii, de vreme ce nu se inregistrau profituri. Cand situatia devenea alarmanta, intervenea ministrul Musetescu, care scotea fabrica la privatizare. Cu tot cu datoriile facute de magnatul zimnicean. Iar cumparator era desemnat acelasi Niculae, care continua jaful inceput, in urma licitatiilor trucate. Astfel, mai trecea o perioada, datoriile amplificandu-se, de la caz la caz. In ultima instanta, fostul ofiter de Securitate a vandut fabricile unor firme controlate prin interpusi sau chiar de el, inregistrate in paradisuri fiscale, crezand ca astfel isi va pierde urma. Iar acesta s-a dovedit a nu avea alt obiectiv decat acela de a falimenta achizitia, vanzand tot ce se mai putea vinde si introducand terenurile si cladirile ramase in circuitul imobiliar. Cam aceasta este reteta utilizata de Ioan Niculae in distrugerea unei parti insemnate din avutia nationala.
"Pinalti", partener de afaceri al magnatului
Un exemplu tipic despre modul in care molima Niculae a reusit sa distruga un combinat chimic il constituie cazul AZOCHIM Savinesti.
Mai intai, magnatul a infiintat o firma-capusa, in colaborare cu directorul combinatului, Vasile Ciobanu. Apoi, SC AGRO FERTIL SRL a inchiriat 80% din instalatii, pentru continuarea productiei de ingrasaminte chimice, in vreme ce AZOCHIM se ducea in mod controlat la fund. La 26 iulie 2005, AVAS a vandut activele combinatului unor ciprioti adusi de Niculae, la un pret subevaluat de cel putin cinci ori. In semn de recunostinta, AGRO FERTIL a fost lasata sa-si continue activitatea in acelasi mod, noii proprietari dovedindu-se prea putin interesati de vreo productie la Savinesti. Dar de ce a procedat Niculae in acest mod, aducandu-i pe ciprioti? Daca acest combinat ar fi fost cumparat de altcineva, autoritatile ar fi putut constata ca o multime de instalatii nu mai existau in curtea combinatului. Acestea fusesera vandute anterior, pe sub mana, de Niculae si Ciobanu. Ceea ce aducea puscarie.
Dar chiar si asa, lucrurile nu sunt tocmai roz, dupa cum ne-a declarat unul dintre angajatii de pe platforma. Din procesul de fabricatie al amoniacului rezulta bioxid de carbon, care se foloseste si in fabrica de uree, dar este excedentar fata de necesar. Motiv pentru care autoritatile de mediu nu vor elibera niciodata avizele legale. In aceasta situatie, CO2 ar trebui lichefiat si stocat. Ceea ce nu este posibil, din simplul motiv ca Niculae si Ciobanu au vandut cele doua tancuri de depozitare primarului Gheorghe Stefan (foto), zis "Pinalti". Acesta, impreuna cu un fotbalist, si-a facut o statie de alimentare a autovehiculelor cu GPL (gaz petrol lichefiat). De asemenea, din procesul de fabricatie al ureei rezulta ape impure, ce contin amoniac si nu pot fi deversate la canal inainte de a fi prelucrate ecologic, intr-o instalatie speciala. Care instalatie, la fel, nu mai exista, fiind furata sau vanduta de Niculae si Ciobanu la fier vechi.
Lista calamitatilor
Daca ar fi luat la bani marunti, s-ar putea demonstra cu usurinta ca Ioan Niculae nu numai ca n-are o avere estimata la sute de milioane USD, ci se situeaza printre cei mai nevoiasi romani.
In sprijinul acestei afirmatii vom prezenta cateva cifre edificatoare, inregistrate de autoritati la sfarsitul ultimului an fiscal, si anume 2005. Mentionam ca ne-am aplecat doar asupra catorva dintre datoriile intreprinderilor distruse de Niculae.
1. SC VIROMET SA Victoria, Brasov - 52,5 milioane de lei.
2. Fosta SC TURNU SA Turnu Magurele, Teleorman, devenita filiala TURNU la SC VIROMET SA, actuala SC DONAU CHEM SRL - 99,4 milioane de lei.
3. SC AZOCHIM SA Savinesti, Neamt, devenita SC GA-PRO-CO CHEMICALS SRL - 232,4 milioane de lei.
4. SC SOFERT SA Bacau aflata inca in stadiu de privatizare, dupa anularea licitatiei in instanta, in urma unui flagrant de luare de mita - 69,8 milioane de lei.
5. SC AMURCO SRL Bacau, capusa SOFERT SA - 10,4 milioane de lei.
6. SC AGRO FERTIL SA Savinesti, Neamt, capusa AZOCHIM SA - 8,9 milioane de lei.
7. SC INTERACTION SRL - 8,1 milioane de lei.
8. SC INTERAGRO SA - 374,1 milioane de lei.
9. SC INTERAGRO SRL, capusa INTERAGRO SA - 146 milioane de lei.
10. Societatea Nationala "Tutunul Romanesc" SA, devenita SC GALAXY TOBACCO SA - 55,5 milioane de lei.
11. Asigurarea Romaneasca - ASIROM SA - 99,8 milioane de lei.
12. SC CICALEX SA, abator de la Poroschia, Teleorman - 4,5 milioane de lei.
In urma unui calcul artimetic, se poate demonstra ca doar datoriile acestor 12 societati se ridica la astronimca suma de 1161,4 milioane de lei. Adica, aproximativ 342 milioane de euro sau 465 milioane de dolari, la paritatea actuala. Tot aici ar mai fi de remarcat un fapt extrem de interesant. Averea lui Ioan Niculae a fost estimata, la nivelul anului 2005, intre 450 si 550 de milioane USD. In ciuda dezastrelor provocate economiei de atunci si pana la urmatoarea evaluare din 2006, averea securistului a crescut, situandu-se intre 600 si 700 de milioane USD. Cum a reusit aceasta performanta, fara a inregistra vreun succes notabil de afaceri, ramane un mister ce nu poate fi dezlegat decat de autoritatile statului. Asta in cazul in care nu va fi protejat in continuare, la fel ca in guvernarile de pana acum.
Manevre murdare
De fiecare data cand au participat la vreo licitatie, firmele lui Niculae au promis investitii de zeci de milioane de dolari in protectia mediului. Asta le-a adus un punctaj favorabil, creand posibilitatea diminuarii sumei efective ce trebuia platita pentru achizitie. Este aproape inutil sa mai mentionam ca magnatul zimnicean n-a cheltuit vreun leu in aceasta directie, promisiunile fiind repede uitate. Ba chiar s-a pretat la manevre murdare, caracteristice stilului sau in afaceri. Dupa ce a pus mana pe combinatul de la Turnu Magurele, fostul ofiter de Securitate s-a angajat sa investeasca in mediu nu mai putin de 48,205 milioane USD. Pe amplasamentul respectiv se afla o halda de cenusa de pirita - in suprafata de 59,9 ha, alta de batal si halda pentru carbonat si calciu - in suprafata de 24,3 ha, si bataluri de fosfogips - in suprafata de 62,2 ha. Aratandu-se de o marinimie iesita din comun, Niculae a renuntat, cu titlu gratuit, la terenul extravilan de 146,4 ha, in favoarea Consiliului local Turnu Magurele. Astfel, respectivul amplasament nu mai trebuia ecologizat. Prin hotararea edililor corupti, nr. 69/2005, terenul a ajuns in proprietatea municipalitatii, primindu-se asigurarea din partea magnatului zimnicean ca fondurile necesare pentru ecologizare vor sosi de la stat cat de curand. Numai ca acest lucru nu s-a intamplat, hotararea fiind ulterior revocata, la interventia anumitor structuri, dintre care s-a remarcat Garda de Mediu.
Hotie imobiliara
La sfarsitul anului trecut, Niculae a declarat surazator ca afacerile imobiliare ii fac cu ochiul. Dupa distrugerea atator fabrici si uzine, era timpul sa se ocupe si el de ceva profitabil. Numai ca magnatul nu vrea sa investeasca in imobiliare, ci doar sa profite. Si dam doar un exemplu in acest sens. Prin manevre de culise, "Tutunul Romanesc" a ajuns in patrimoniul unui consortiu format dintr-o asociere italieneasca si o firma dintr-un paradis fiscal, controlata de mafia ucraineana a lui Leonid Efimovich Minin. Este vorba despre sapte fabrici de tigarete, tot atatea de procesare a tutunului si alte numeroase sedii ale fostei societati nationale din teritoriu. Pentru acestea s-au platit 1,6 milioane USD, preluandu-se si o datorie comerciala de aproximativ cinci milioane de dolari. In spatele afacerii s-a aflat acelasi omniprezent Niculae. Daca luam in calcul faptul ca doar fosta fabrica de tigarete de la Bucuresti (care nu mai produce nimic) dispune de un teren in suprafata de 66.000 mp, putem aprecia cum se cuvine hotia petrecuta. La valoarea de circulatie a metrului patrat din zona Regie, de 1000 de dolari, rezulta ca terenul respectiv valoreaza 66 de milioane USD. Asadar, Ioan Niculae si gasca lui au platit 6,6 milioane USD, avand posibilitatea de a castiga de zece ori mai mult.