Diferentele sunt socante. Ele demonstreaza ca din punctul de vedere strict al constientizarii valorilor civico-politice, societatea romaneasca este la 200 de ani de cea franceza. In urma.
Faptul ca organizatii precum Comisia pentru Securitate si Cooperare in Europa (Comisia Helsinki) si Institutul pentru Religie si Politici Publice au criticat Legea cultelor, cum au facut-o si importante organizatii pentru drepturile omului din Romania, spune ceva despre calitatea actului normativ. Romania are "cea mai proasta lege din Europa referitoare la religie" a sustinut organizatia americana invocata si imediat cineva a demonizat-o ca sa arate cum am invatat noi sa tratam diferentele de opinii: in mana cu cartile de dezinformare ale fostei Securitati. Se poate verifica usor ca organizatia respectiva are o activitate impresionanta si un bord prestigios. Purtatorul de cuvant al Patriarhiei, un necunoscator in materie de democratie si europenism, isi permite sa-i califice pe critici "nostalgici ai comunismului ateu". Continutul si stilul declaratiei purtatorului de cuvant explica impresionanta simpatie, pasionata recunoastere reciproca dintre Biserica Ortodoxa si Gigi Becali, subliniate public de importanti ierarhi ai BOR.
Sa revin insa la lege. S-a exprimat opinia ca promulgarea Legii cultelor in actuala forma a reprezentat un esec al organizatiilor neguvernamentale care promovau libertatea de constiinta, gandire si religie in Romania. Paradoxal, dupa opinia mea, pe termen lung legea va pune probleme mai curand principalilor ei promotori.
Prin initierea articolului 13 al legii, privitor la defaimarea simbolurilor religioase, conducerea Cultului musulman a tradat traditia populatiei turce si tatare autohtone care nu a avut nimic comun cu fundamentalismul islamic. La inceputul anilor '90, au existat incercari de islamizare prin trimiterea unor tineri la scolile coranice din Sudan. Dar demersurile au incetat. Am avut sansa sa ma apropii de comunitatea tatara din Romania. Pot spune ca farmecul specificitatii ei este dat tocmai de dimensiunea culturala, si nu dogmatica, a islamicitatii, de compatibilitatea acesteia cu valorile liberale care definesc democratia moderna, incluzand statutul femeii in familie si in cadrul comunitatii. Or, astazi, Muftiatul cultului musulman s-a plasat pe tendinta islamismului militant. Miscarea globala de care s-a atasat tulbura de un numar de ani viata internationala punand democratiile intr-o situatie critica. Sa-si schimbe identitatea, cum fundamentalismul islamic le-o cere, este de neconceput, caci ea le asigura forta, prosperitatea si demnitatea. Lumea democratiilor va fi obligata sa lupte, in forme mai mult sau mai putin radicale, impotriva dusmanilor ei externi, ca si impotriva celor care submineaza democratia din interior. In loc sa demonstreze prin exemplul propriu ca islamicitatea poate fi compatibila cu democratia, urmand exemplul altor musulmani democrati, nu putini - vezi pozitia moderata a liderului religios Timur Seyfullin din Estonia in scandalul caricaturilor -, muftiatul din Romania a basculat brusc in categoria inamicilor societatii deschise.