Modernizare si infrastructura

A fost nevoie de munca a peste doua sute de echipe de interventie pentru ca situatia sa fie remediata. Chiar si la ora la care scriu acest editorial mai sunt vreo saptezeci de asezari care sunt total sau partial deconectate de la alimentarea cu curent electric. Si aceasta nu din alt motiv decat ca in aceste locuri, adesea mai greu accesibile, s-au rupt stalpii de sustinere a cablurilor, fie de joasa tensiune, fie de inalta tensiune. Numarul stalpilor rupti a ajuns la aproape 2000. Spre bucuria unora care, mai ales in miez de noapte, au pornit la furat de cabluri.
Ne-am obisnuit deja cu situatii de acest fel, la fiecare capriciu al naturii, fie ca e vorba de ploaie, de seceta, de ninsoare, de vant sau de grindina. Uneori te intrebi cum se descurca cei care traiesc, de pilda, in Arhanghelsk (oras in nordul Rusiei), in Alaska sau in golfurile unde bantuie vitregiile musonice? Viziunea precumpanitor institutionala asupra tranzitiei nu trebuie sa ignore importanta speciala pe care o reprezinta infrastructura in sustinerea unui efort de modernizare. De altfel, dezvoltarea infrastructurii este cea mai vizibila componenta a modernizarii si are efectele cele mai imediate.
Comunismul ne-a lasat ca mostenire o economie cu o infrastructura precara si imbatranita. Criza in care se gaseste infrastructura romaneasca este considerabila si efectele care sunt deja evidente, unele chiar catastrofale, o transforma intr-una din cele mai importante probleme ale unui management corespunzator al riscului. Numeroase locuinte sunt expuse unui risc seismic major. Unele risca sa se prabuseasca chiar si fara aparitia unui cutremur. Numeroase drumuri se afla in stadii avansate de degradare. Sistemele de transport prin conducte, pentru petrol si gaz metan, sunt imbatranite. Sunt mine care risca sa se surpe - cu unele s-a si intamplat deja - tot astfel cum termocentrale si fabrici vechi functioneaza cu efecte dezastruoase pentru mediul inconjurator. Sistemele de irigatii sunt lasate in paragina. Solurile aluneca, despadurite si faramitate. Podurile rutiere, podurile de cale ferata sunt adesea intr-o stare care impune reparatii capitale urgente. Intr-o situatie similara se gaseste infrastructura subterana, fie ca e vorba de transportul apei, al gazului sau de canalele de scurgere. La aceasta se adauga precaritatea infrastructurii comunicationale.
Sistemele de telefonie nu acopera intreg teritoriul tarii. Exista numeroase localitati care nu au decat un post telefonic si acela functioneaza cu intermitente. Ca sa nu mai vorbim de fax sau de posta electronica. Infrastructura bancara este incompleta. Peste 90% dintre localitatile tarii - in care am inclus si satele - nu au nici un punct unde sa se poata derula operatiuni bancare, iar daca avem in vedere doar orasele si comunele, procentul depaseste doua treimi.
Toate acestea presupun o anumita reconsiderare a viziunii noastre despre tranzitie. Poate ca adesea provocarile privind infrastructura, mai ales cand e vorba de conducte subterane, nu sunt foarte vizibile decat atunci cand ele rabufnesc. Si totusi a construi democratia si a imagina modernizarea fara ca ele sa fie asezate pe o infrastructura solida e munca in desert.

---

Despre autor: