Am vazut marti seara la TVR 1 emisiunea „Intre bine si rau", moderata de Liviu Mihaiu, in care s-a dezbatut tema prezentei icoanelor in scolile publice. Mi s-a parut una dintre cele mai coerente dezbateri televizate din ultima vreme. Desigur, au existat si prestatii lamentabile, precum cea a dnei Tatoiu, aceasta combinatie de crema si traditii, gata sa puna o mina pe un flacon si alta pe cruce intru apararea valorilor stramosesti. In general, o dezbatere televizata e prilej pentru invitati de a monologa in spatiul ermetic al propriilor convingeri ferme. Nu patrunde adiere de opinie contra si nu se argumenteaza la obiect. De data asta mi s-a parut altfel. Dl Moise, cel care a facut o petitie la CNC pentru pastrarea icoanelor in scolile publice doar ca material didactic pentru orele optionale de religie, a fost coerent si civilizat in prestatie. La fel dl Patapievici, dar si un tinar Cristian Gava (remarcabil!), inimitabilul Florin Iaru, dl Remus Cernea, presedintele ASLC si, nu in ultimul rind, dl Lemeni, secretarul de stat pentru culte. S-a exprimat pentru prima data, chiar daca destul de impleticit, ideea ca spatiul public nu poate fi „atins" confesional, iar credintele religioase sint optiuni exclusiv private, in sensul ca nu pot fi promovate in institutiile publice. E o mare realizare, mai ales in conditiile in care interventiile publice din ultima vreme despre religie, credinta si Dumnezeu par sa fi devenit un soi de monopol detinut de Becali. Oricum, avem un popor paradoxal: e ortodox pina in virful unghiilor lacuite, dar l-a tinut pe Ion Iliescu la putere pina s-a plictisit. Insa, pe urmele unei profesoare care spunea ca „elevii participa fara sa fie fortuiti la orele de religie", as putea conchide si eu: Misto tara, fortuit popor!