Nu stim daca un astfel de subiect este strict cultural, dar poate fi mereu de mare interes. Am urmarit cu atentie polemica publica si disputele legate de prezenta/scoaterea simbolurilor religioase din scoli si, foarte posibil, din toate spatiile publice. Precum interdictia cu fumatul, ce e lege la New York: nu e voie nicaieri, ca e vorba de spital, gara, metrou, restaurant sau orice fel de loc de munca. Cine vrea sa fumeze iese in afara cladirii, la minimum nu stiu cati pasi. Greu de acceptat la Bucuresti asa ceva, dar unde-i lege nu-i tocmeala. Dar ce facem cu icoanele si celelalte simboluri religioase, aici, in Romania, care, orisicat, nu e America. Si care, dupa decenii de interdictii, isi regaseste pulsul real si firesc al religiosului. Oricare ar fi el. De aceea ni se pare o initiativa nefericita propunerea profesorului Moise din Buzau, oricata dreptate teoretica ar putea avea si oricate argumente juridice ar putea aduce cei care-l sustin. Persoane absolut onorabile, dar cumva rupte de pulsul real al vietii romanesti. De la tara si de la oras.
Pe scurt: cand ne merge rau si avem necazuri tot la bunul Dumnezeu apelam si mai putin la ONG-uri. Cand n-o mai scoatem la capat cu cele lumesti asteptam infrigurati o schimbare in bine si un miracol din partea Fecioarei Maria, a lui Allah sau a lui Moise. Viata noastra launtrica este legata de simbolurile religioase. De ce ar fi o ofensa adusa propriei noastre personalitati, de orice religie am fi si orice sentiment religios am practica? De aceea nu credem ca ar fi un rau atat de mare prezenta icoanelor in scoli sau alte locuri publice. Sa ajungem si noi la faza aceea cand o functionara de la o companie aeriana britanica a fost concediata pentru ca a refuzat sa nu mai poarte o cruciulita pe piept? Ni se pare absurd, dar este posibil. Nu ne rugam si nu apelam la sprijinul liderilor de opinie ai societatii civile, ci tot intr-un miracol al proniei ceresti ne punem nadejdea. Vorba simpaticului Mircea Crisan: "Da-ne, Doamne, un <<Mirage>>..." Era dupa razboiul de sase zile.
Ar fi greu sa apelam la ONG-uri cand am avea grave probleme de familie sau mari necazuri. Eventual sa ne caute doctorii sau un job mai bine platit, dar sunt si lucruri care nu se pot pune intr-o simpla cerere de a se restabili juridic dreptatea. Cand nemtii, in WW2, se apropiau prea mult de Moscova, Radio Moscova incepea sa faca apel la apararea Sfintei si Pravoslavnicei Rusii. Cum se departau trupele Wermachtului incepea propaganda cu puterea Sovietelor si maretia doctrinei lui Lenin si Stalin. Unde au dus ateismul si libera cugetare de dupa Revolutia Franceza din 1789 si constrangerile regimurilor totalitare din secolul XX stim bine. Consecintele se simt puternic si azi. Exista in limba romana termenul "a te imbiserici". Adica nu ai biserica, fa-te tu biserica, cauta in tine forta credintei. Poate ca nu despre icoane este polemica actuala, ci despre redescoperirea si refacerea alteratei noastre vieti launtrice. A crede in ceva este altceva decat strictul rationalism si logica aristotelica. Credem ca bunul simt si bunul Dumezeu vor invinge tentatiile noastre europene de a fi "up to date".