Pentru ca, implicit, esti tentat sa scrii in propriul text de ce nu esti de acord cu cele spuse de respectivul, sau, dimpotriva, de ce subscrii, cu completarile de rigoare, la ideile enuntate. Recent, in lipsa ziarelor tiparite d-l Dan Tapalaga, jurnalist suficient de cunoscut si de talentat pentru a zgandari multitudine de briliante minti anonime, (am numit aici gloate de ilustri necunoscuti care sar la gatul celui care scrie si semneaza, de la adapostul anonimatului conferit de internet), a comentat, in esenta pozitiv un fenomen - poate singurul de talie europeana pe care l-a putut da Romania - "Sibiu, capitala culturala europeana". O singura remarca, cea care dadea dimensiunea usor negativa a ceea ce inseamna acum, cand suntem oficial "europeni", in registru uman "Marginimea Sibiului", a atras nenumarate comentarii negative, ceea ce nu face altceva decat sa sublinieze chiar caracterul anti-european al acestei categorii de oameni, prea obisnuiti, in orice ocazie sa arate doar "casa din fata", cea tinuta in permanenta curata. Astfel musafirii nu vor afla niciodata ca, de fapt, ei traiesc in conditii mizere in bucataria de langa intrarea in grajd. Zeci de ani smecheria cu "camera din fata" se pare ca a tinut, potentata, desigur, si de infamantul comunism romanesc, dar acum este pentru prima data cand "musafirii" nu mai vin in nici o vizita, pentru ca daca tu vrei sa traiesti prost, dar sa zici ca e bine e numai problema ta. Iar daca marginenii Sibiului vor continua sa se minta intre ei, vor continua sa mimeze entuziasme lipsite de substanta, fara sa inteleaga ca schimbarea mentalitatilor pentru intrarea in Europa incepe cu schimbarea propriilor obiceiuri si ritmuri ale gandirii, atunci vor ramane mental in satele, pe dealurile si vaile de pe care au coborat direct in Kleine Ring. "Capitala culturala europeana", cu care se lauda acum de pomana diferite institutii de stat cu aleasa reprezentare in capitala nu are nimic de a face cu patriotismul, cu izvoarele folclorice sau imensa bogatie a traditiilor ciobanilor margineni, si nici cu vreun demers inteligent al vreunei personalitati politice. El a venit ca o continuare a imensului succes al unui festival de teatru - Festivalul de teatru Sibiu -, realizat magistral sub conducerea echipei conduse doua personalitati culturale Constantin Chiriac si Cristian Radu, personalitati din acelea care nu tocesc ecranele televizoarelor si nu primesc decoratii de la presedinte; au avut doar decenta sa creada in schimbarea registrului mitocanesc al unui spatiu pervertit, in unul al multiculturalitatii si diversitatii europene. Asa ca festivismul si mandria ca Sibiul va fi pentru un timp capitala culturala a Europei nu ar trebui sarbatorite acum, ci la incheierea acestei experiente. Iar daca oamenii adevarati ai Europei care se vor perinda prin oras se vor declara la fel de multumiti de calitatea vietii pur si simplu, dar si de cea a vietii culturale, fara sa faca diferenta intre Sibiu si oricare oras din Vestul Europei, atunci avem voie la festivisme, fie ele si ieftine. Dar daca nu, atunci vom privi imagini frumoase cu orasul refacut, cu pietele si monumentele, strazile si cea mai veche rezervatie arhitecturala de secol XIV aratand ca un adevarat burg nemtesc, fara sa mai pomenim, de rusine, nimic despre oameni. Asa cum marginenii din Sibiu iti arata, daca le esti oaspete, doar "casa din fata"...