Nu exista in nici o tara fosta comunista din Europa Centrala si de Est, Asia, Africa sau America Latina vreun document oficial comparabil cu Raportul Tismaneanu. Ma pronunt asupra "Raportului Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania" abia dupa ce l-am citit integral si l-am studiat, adnotat, comentat. Dincolo de carcotelile exprimate de diversi cititori partizani, nu am vazut pana acum vreo analiza serioasa a raportului. Raportul Tismaneanu este o opera colectiva, obiectiva, temeinic documentata factual, interdisciplinara, unica in lume prin calitatea analizei politologice, istoriografice, sociologice, antropologice, demografice, chiar si economice. Toti autorii si coautorii trebuie felicitati.
Ca sa poti analiza, explica si critica un raport de o asemenea complexitate, trebuie sa-i scoti in evidenta structura, informatiile, metodele, interpretarile. Ulterior pot veni criticile, completarile, polemicile. Insa orice deficiente, erori sau omisiuni trebuie apreciate prin raportare la ansamblu: aceasta perspectiva metodologica te ajuta sa vezi ca sunt minimale, de ordinul detaliului, neglijentei, grabei sau chiar scaparilor de memorie. Raportul nu este perfect. De altfel, credeam ca am invatat din epistemologie ca nu exista perfectiune (de tipul matematic sau al stiintelor naturii) in stiintele omului, in particular in stiintele sociale. Cine ataca vehement un raport de stiinte sociale nu sunt experti nici in epistemologie, nici in analiza politologica sau hermeneutica. Carcotasii ar putea sa reproseze raportului ca desi este o opera colectiva, Raportul poarta amprenta sefului comisiei, politologul Vladimir Tismaneanu (caruia nu ma mai obosesc sa-i arat originile si cetateniile, pentru ca sunt irelevante in acest context). Dar acesta nu este un defect, ci o calitate.
Voi scrie altundeva pe larg si critic despre Raport, dar aici voi sublinia o parte din semnificatiile sale politice. Desi presa s-a oprit mai mult asupra reactiilor huliganice ale PRM si liderului Corneliu Vadim Tudor, mai ingrijoratoare a fost atitudinea PSD, inca singurul partid mare din Romania. PSD-ul lui Iliescu, Nastase, Geoana, Vacaroiu, Stanoiu, Ponta, Razvan si Alin Teodorescu, Daciana & Ilie Sarbu, Rus & toti ceilalti iese urat din comunism. In locul unei despartiri onorabile de trecut, PSD demonstreaza ca - desi nu a fost niciodata un partid neocomunist ori criptocomunist - personalitatea liderilor sai este incovoiata sub povara mostenirii comuniste. In subconstientul liderilor pesedisti, Cominternul este mai prezent decat Internationala Socialista, iar Ceausescu mai putin detestat decat Basescu.
Daca PSD a ratat ocazia despartirii elegante de trecut, iar Traian Basescu pare marele invingator al condamnarii caracterului criminal al regimului totalitar comunist, marele beneficiar al muncii Comisiei Tismaneanu este natiunea. Raportul Tismaneanu va intra in manualele de istorie si in bibliografiile de stiinta politica. Daca prin absurd Raportul Tismaneanu ar fi fost publicat in primul trimestru al anului 1990, Iliescu nu ar mai fi fost niciodata Presedintele Romaniei. Iar farsa FSN nu ar fi fost inghitita de majoritatea tacuta si neinformata din aceasta tara.