Despre forma si continut in politica romaneasca

Doua exemple sunt frapante pentru acest tip de a intelege politica. Doua exemple prin care tele-politicienii, media-inteletualii si (ultimii pe lista) jurnalistii au dovedit o profunzime egala cu o balta secata de arsita din Zabrauti.
Primul exemplu este condamnarea comunismului.
Dezbaterea creata a fost (cu foarte putine, dar notabile exceptii) centrata pe scandalul creat de partizanii lui Vadim Tudor si pe reactiile reprezentantilor societatii civile. Pe fluieraturi, injurii si amenintarile cu aruncarea de la balcon. Textul echipei de la Cotroceni, discursul presedintelui Basescu au trecut in planul trei. Nimeni nu a venit sa vorbeasca serios despre condamnarea comunismului si sa intrebe de ce nu a fost condamnat si totalitarismul, in general. Nimeni nu a vrut sa ridice problema condamnarii intregii perioade de dictatura, a legionarismului, a tuturor formelor de stat autoritar. Caci tentatia totalitarismului inca exista si se manifesta in discursuri si sondaje de opinie. Problema impacarii cu trecutul, a depasirii oricaror tentatii autoritare, fie de stanga sau de dreapta, nu a fost rezolvata. Caci premisa condamnarii comunismului este aceea a limitarii posibilitatii de intoarcere in trecut, a depasirii tentatiilor autoritare si a societatii inchise. Fie de stanga, fie de dreapta.
Cel de-al doilea exemplu este integrarea in Uniunea Europeana. Si aici am avut lacrimi, invitati furati, serbari separate, fluieraturi. Un mesaj comun inteligibil, responsabil, valoric, care sa ne ajute si sa creeze solidaritate, motivatie, de acestea nu am avut parte. Suntem europeni, dar ne purtam in continuare altfel decat ei. Sa ne fi spus primul ministru care e strategia post aderare, care sunt sectoarele in care urmeaza sa se dezvolte economia romaneasca, sa ne fi spus presedintele care este viziunea sa politica despre Romania, care e locul pe care e important sa-l ocupam in Europa. Ei bine, nu. Modelul politic a ramas in continuare Vlad Tepes si, nu numai ca a ramas, dar este alimentat cu buna stiinta. Dominat de frustrare, de o percepere inexacta a realului in care traim, consumatorul roman crede intr-un lider puternic, capabil sa faca "Dreptate", adica sa razbune neimpliniri. Dimitrie Cantemir, ca model politic lipseste cu desavarsire (poate ca e mai simplu sa ascuti tepe decat sa inveti sase limbi straine, asa cum spunea prin 1992 Nicolae Manolescu la emisiunea lui Iosif Sava - un tip de jurnalism care lipseste cu desavarsire astazi).
Problema ramane. Avem nevoie si de continut (in mod ciudat, constatam ca din ce in ce mai putini politicieni poarta ochelari, probabil stau ceva mai mult pe teren si mult mai putin in biblioteci).

---

Despre autor: