Saptamina viitoare primiti din nou o carte impreuna cu „Cotidianul". Autorul ei a avut, cum va spuneam si ieri, biografia fascinanta si scandaloasa dorita de orice scriitor.

Publicarea, in 1958, a volumului „Mic dejun la Tiffany" a fost un punct de cotitura in traiectoria lui Capote, atit din punct de vedere literar, cit si din cel al vietii sociale. Proza sa a deve-nit, intr-un fel, mai obiectiva, mai apropiata de genul jurnalistic - o tendinta care se stabilizeaza un an mai tirziu, cind, in urma lecturii unui articol din „New York Times", incepe munca de cercetare pentru ceea ce avea sa devina romanul sau cel mai apreciat, „Cu singe rece". Articolul descria, pe scurt, o crima careia ii cazuse victima o familie de fermieri din Kansas, iar subiectul i s-a parut atit de ofertant lui Capote incit a calatorit la locul tragediei, intervievindu-i pe cei mai multi dintre localnici si notind, apoi, conversatiile din memorie. Rezultatul a fost primul „roman de non-fictiune" din istoria literaturii, scriitorul reusind sa impuna astfel un nou gen literar caracterizat prin natura investigativa a unei proze-documentar. „Cu singe rece" a fost publicat ca serial in „The New Yorker" si apoi, in 1965, ca editie de sine statatoare, devenind in foarte scurt timp un best-seller international si propulsindu-l pe Capote pe culmile celebritatii. La acest succes fulgerator au contribuit, desigur, nu numai caracterul inovator al stilului sau, nu doar capacitatea sa de a surprinde cele intimplate intr-un mod „foarte adevarat", ci si cele doua ecranizari dupa „Mic dejun la Tiffany" (1961, in regia lui Blake Edwards, cu Audrey Hepburn) si „Cu singe rece" (1967, in regia lui Richard Brooks). Pentru a-si sarbatori aceasta reusita extraordinara, Capote a gazduit un bal mascat organizat la Hotelul Plaza din New York - eveniment social frecventat de nume precum Norman Mailer sau Frank Sinatra si care avea sa fie considerat, mult timp de atunci incolo, drept petrecerea secolului. Viata din inalta societate americana si micile ei secrete neplacute vor face, de altfel, si obiectul scrierilor ulterioare ale lui Capote, atragindu-i insa nu putine antipatii din partea unor fosti prieteni care se recunoscusera in personajele din proza lui. Treptat, relatiile scriitorului cu cercurile high-life s-au deteriorat, inaugurind o ultima perioada marcata de alcool si droguri. Cel care reusise sa devina o figura legendara a epocii sale, neascunzindu-si nici orientarea sexuala, nici celelalte optiuni, iesea, incet-incet, din lumina reflectoarelor. Truman Capote a murit in 1984, lasind insa in urma o mostenire literara care a revolutionat cultura americana.