Saddam, ultimul mesaj

Saddam Hussein, conducatorul Irakului timp de aproape un sfert
de secol, a fost executat prin spanzurare, sambata trecuta, la Bagdad, intr-o cladire fortificata din apropierea "Zonei Verzi". Daca procesul si sentinta de condamnare la moarte au provocat controverse, executia a fost criticata aproape unanim drept un spectacol degradant, dupa ce imagini filmate cu ajutorul unui telefon mobil au fost postate pe Internet. Mai mult decat imaginile, a socat inregistrarea audio, care surprinde cateva interventii "nepotrivite" din partea unor membrii ai asistentei. Acestia au huiduit, au scandat numele imamului siit Moqtada al-Sadr si i-au adresat injurii condamnatului. "Asta vi se pare voua o dovada de barbatie?" - a replicat Saddam, pastrandu-si calmul. Nici acest schimb de replici, nici ultimele cuvinte ale fostului presedinte irakian nu pot fi auzite in scurtul montaj pus la dispozitia presei de autoritatile de la Bagdad. Se pare, insa, ca nu doar pentru a ascunde comportamentul nedemn al asistentei s-a optat pentru o inregistrare fara sonor. In ultimele luni s-au depus eforturi constante pentru a-l impiedica pe Saddam sa se faca auzit in afara zidurilor inchisorii. O scrisoare si un telefon mobil au dejucat, cel putin partial, aceasta conspiratie a tacerii. Cu trei zile inainte de executarea lui Saddam Hussein, o scrisoare atribuita acestuia a fost postata pe site-ul Partidului Baas, de unde a fost ulterior preluata de numeroase publicatii din intreaga lume.
Avocatii fostului presedinte irakian au confirmat autenticitatea documentului, redactat in inchisoare, la 5 noiembrie 2006, imediat dupa anuntarea sentintei de condamnare la moarte in dosarul Dujail. Va prezentam in continuare textul integral, mai putin poemul cu care se incheie ultima scrisoare a lui Saddam Hussein catre irakieni. (Miruna Munteanu)
In numele lui Dumnezeu Cel Atotmilostiv!
" Fara voia lui Dumnezeu, nimic nu se intampla"
Mare popor irakian! Viteji barbati ai armatelor noastre! Si voi, nobile femei irakiene! Copii ai mandrei noastre natiuni! Si voi, barbati ai credintei si temuti luptatori ai eroicei noastre Rezistente!
Iata-ma din nou pe campul de lupta al Jihadului, in fata unor incercari mai dificile si mai grele decat altadata, dar animat de acelasi spirit cu care v-am obisnuit inainte de revolutie. Aceasta este vointa divina!
Dragii mei,
Situatia grea si dureroasa in care ne aflam cu totii, in care se gaseste maretul Irak, reprezinta o noua incercare in care fiecare se arata asa cum este in realitate si isi dezvaluie adevarata natura in fata lui Dumnezeu si a oamenilor, acum si in viitor, cand totul va fi doar istorie.
Pe aceasta baza se cladeste orice succes pentru generatiile viitoare si se afirma vointa oamenilor cinstiti, iar cea a celor mici esueaza. Cei care au cerut ajutorul strainatatii impotriva propriului neam au comis un act la fel de urat ca si sufletele lor; in tara noastra nu va rezista decat ceea ce este solid si durabil: "Pleava se arunca, dar ceea ce este folositor omului ramane in pamant" (Sfantul Coran).
Mare popor irakian! Si voi barbati ai neamului nostru si ai omenirii!
Multi dintre voi l-ati cunoscut pe autorul acestor randuri si i-ati testat sinceritatea, cinstea, grija pe care o poarta poporului sau, intelepciunea, judecata sanatoasa si fermitatea, dar si integritatea si grija pentru avutia statului si bunurile aproapelui.
Multi dintre voi au constatat ca acest barbat este framantat de problemele poporului sau in toata fiinta si constiinta lui, ca impartaseste durerea compatriotilor sai si nu afla odihna pana cand nu va raspunde asteptarilor celor mai napastuiti dintre ei, ridicand nivelul celor mai saraci; un barbat cu credinta si sincer, in a carui inima incape tot poporul sau, fara nici un fel de diferente intre copiii aceleiasi natiuni, afara doar de cele cuvenite meritului datoriei indeplinite.
Irakieni! Poporul meu si familia mea, nobilii mei frati si surori ale neamului nostru!
Cu totii l-ati cunoscut pe fratele si conducatorul vostru, asa cum l-au cunoscut ai sai: el nu s-a plecat niciodata in fata tiranilor si a ramas mereu o spada si un stindard, asa cum l-au dorit oamenii cinstiti si pentru a-i infuria pe opresori. Nu asa doriti sa fie fratele, fiul, sau conducatorul vostru? Desigur! Saddam Hussein trebuie sa fie asa, pentru a raspunde asteptarilor voastre; si, daca - Doamne fereste - ar fi actionat altfel, nici el insusi nu s-ar fi recunoscut. Aceasta trebuie sa fie atitudinea celui care isi asuma sarcina sa va conduca, care se vrea drapel al natiunii si model pentru ea, dupa Allah, Creatorul nostru Atotputernic.
Iata-ma oferindu-mi viata drept sacrificiu si, daca Dumnezeu cel Milostiv il va accepta, imi va aseza sufletul alaturi de drepti si de martiri. Daca, insa, El va amana aceasta decizie, atunci nu ne ramane decat sa ne supunem. El ne-a creat, la El ne intoarcem si Lui ii cerem dreptate si sprijin impotriva opresorilor.
Fratii mei... Maret popor al Irakului...
Va cer sa ramaneti fideli idealurilor care au facut din voi adevarati credinciosi, sa fiti lumina care lumineaza civilizatia, si sa va pastrati tara - leaganul patriarhului Abraham si al altor profeti - in credinta stramoseasca.
Sacrificandu-se pentru patrie si pentru popor, sacrificand viata familiei sale, cu mari si mici, inca de la inceput, oferindu-si viata acestui mare popor generos si fidel, Saddam Hussein si-a urmat calea fara nici o derogare. In ciuda tuturor dificultatilor si furtunilor care au zguduit Irakul, inainte si dupa revolutie, Dumnezeu nu i-a luat viata lui Saddam Hussein. Daca de data aceasta o va vrea, viata aceasta nu este, la urma urmelor, decat creatia Sa, pe care pana acum a protejat-o. Facand aceasta, Allah aduce glorie unei inimi care Ii este devotata si care isi accepta soarta, supusa si bucuroasa de privilegiul martiriului. Rabdare, deci, fratii mei, la adapostul maretiei divine si al protectiei ei, si aveti incredere in Creator, sprijinul nostru in fata opresorilor.
Si, mai ales, amintiti-va ca Dumnezeu v-a creat asa, multipli si diferiti, pentru a marturisi si a fi model altora, prin bunavointa voastra, prin puterea de a ierta si prin capacitatea de a convietui in toleranta.
Amintiti-va de asemenea ca ati mostenit un patrimoniu glorios si ca acest edificiu grandios va cheama si va pune pe toti la incercare. Unii dintre voi ati ramas credinciosi patriei; altii, dimpotriva, s-au alaturat razbunatorilor conducatori persani, mostenitorii urii Sassanizilor; altii si-au tradat neamul si vecinii si s-au regrupat in randurile fortelor ONU, manipulati de dusmanul sionist care a impins Casa Alba sa comita impotriva tarii noastre o agresiune care n-are nimic de-a face cu valorile umane.
Amintiti-va ca ceea ce ati construit ati reusit fara ura sau resentimente, ci, din contra, pe baza prieteniei, a pacii si a credintei. Din acest motiv v-ati putut bucura atata vreme si pana de curand de securitate si de demnitate sub culorile patriei voastre, mai ales dupa glorioasa revolutie din iulie 1968.
Patrioti si cetateni uniti prin sentimente fraterne, ati fost victoriosi in domeniile constructiei nationale, dar si pe campurile de lupta, sub drapelul gloriosului Irak. Dusmanii vostri, invadatorii si persanii, au inteles ca unitatea voastra este un obstacol in calea hegemoniei lor si le zadarniceste dorinta de a va transforma in sclavi. De aceea, au plantat samanta urii si au semanat printre voi discordia, fapt sprijinit de cativa straini, purtatori totusi de nationalitate irakiana, discipoli ai scolii ranchiunei. Au crezut ca astfel vor putea sa-i influenteze pe patriotii adevarati, slabindu-le vointa de a continua impreuna pe aceeasi cale si sub steagul lui Allah Akbar, steagul poporului si al patriei.
Fratii mei, luptatori si mujahedini!
Asta va cer acum. Va conjur sa nu lasati loc urii in inimile voastre. Ura se opune dreptatii si impiedica infaptuirea justitiei. Ea orbeste ochii si ratiunea, impiedica reflectia. Sub imperiul urii, oamenii nu pot evita solutiile extreme si nu pot alege calea cea buna. Ura va impiedica sa va dati seama cand va indepartati de la drumul cel drept.
Mai fac apel la voi sa nu urati popoarele tarilor care ne-au atacat si sa faceti diferenta intre cei care iau deciziile si oamenii de rand. Desigur, actiunile lor trebuie condamnate si faptele rele trebuie combatute, dar nu trebuie sa-i uram ca oameni. Si, daca unii dintre ei, din Irak sau din strainatate, se caiesc si se poarta cu onoare, atunci trebuie sa-i iertam si sa incepem cu ei o pagina noua, pentru ca Allah este iertator si iubeste oamenii iertatori. Fermitatea trebuie manifestata ori de cate ori e necesar, dar pentru ca ea sa fie acceptata de popor si de natiune, trebuie exercitata pe baza legii, dreapta si echitabila, si nu pe baza unor ranchiune si ambitii nejustificate.
Trebuie sa stiti, fratii mei, ca printre agresori se afla oameni care sustin lupta voastra impotriva invadatorilor, iar unii dintre ei s-au oferit voluntar sa-i apere in Justitie pe prizonieri, inclusiv pe Saddam Hussein... Altii au facut totul pentru a dezvalui lumii scandalurile agresorilor si le-au denuntat. Unii dintre acesti oameni au plans cu lacrimi fierbinti cand si-au luat ramas-bun de la mine.
Asta va cer: sa ramaneti un popor unit, demn de incredere, sa fiti prietenosi unii cu altii si cu omenirea intreaga, cinstiti cu voi insiva si cu ceilalti!
Drag popor credincios, va spun adio, dar voi fi cu milostivul Dumnezeu, care ii ajuta pe cei care isi cauta refugiul la El si care nu va dezamagi niciodata niciun credincios adevarat. Dumnezeu este Mare... Dumnezeu este Mare... Traiasca natiunea noastra! Traiasca marele nostru popor greu incercat! Traiasca Irakul, traiasca Irakul! Traiasca Palestina! Traiasca jihadul si mujahedinii!
Saddam Hussein
Presedintele Republicii si Comandant suprem al Fortelor Armate Mujahedine Irakiene
Nota aditionala lamuritoare
Am scris aceasta scrisoare pentru ca avocatii mei mi-au spus ca asa-zisul "tribunal special" - creat de invadatori - va permite celor pe care ii numeste "acuzati" sa aiba sansa unui ultim cuvant. Dar acest tribunal infam si presedintele sau Raouf nu ne-au acordat ocazia sa facem o ultima declaratie. Au emis un verdict, dar nu si o motivatie si au citit sentinta - dictata de invadatori - fara sa prezinte dovezi. Am vrut ca poporul sa stie acest lucru.
Executia
Contrar uzantelor, lui Saddam Hussein i-au fost refuzate ultimele dorinte, ingaduite de obicei unui condamnat la moarte. Ceruse sa fie executat prin impuscare, ca un militar, nu spanzurat, ca un infractor de drept comun. Umilinta streangului facea parte, probabil, din "mesajul" pe care moartea fostului dictator trebuia sa il transmita. O moarte lipsita nu doar de glorie, ci si de demnitatea minimala a unei executii. Cu catuse la maini si la picioare, inconjurat de barbati mascati si huiduit copios, Saddam a trebuit sa depuna eforturi pentru a-si face auzite ultimele cuvinte. Un reprezentant al Parchetului irakian a declarat, marti, Agentiei Reuters ca a fost pe punctul de a intrerupe executia, revoltat de circul din sala. Procurorul Munkiss al-Farun poate fi auzit pe inregistrarea difuzata, luni, pe internet facand apel la calm in timp ce mai multi membri ai asistentei scandau numele imamului siit Moqtada Sadr. Al Farun a amenintat ca pleaca, ceea ce ar antrenat suspendarea procedurii, intrucat legea irakiana impune prezenta unui reprezentant al Parchetului in timpul executiei.
Saddam Hussein nu a avut la dispozitie decat cateva minute pentru a incerca sa rosteasca, bruiat de asistenta galagioasa, cateva propozitii pregatite, probabil, din vreme. A recitat versete din Coran, i-a blestemat pe invadatori si i-a indemnat pe irakieni la unitate. A repetat ca nu se teme de moarte. Si a murit repetand declaratia de credinta a oricarui musulman: "Allah e numai unul si Mohammed e profetul sau". (M.M.)

---

Despre autor: