Rusia si SUA se lupta pentru gazul din Turkmenistan

Fosta republica sovietica, Turkmenistanul nu s-a desprins niciodata din sfera de influenta a Moscovei, chiar daca a inlocuit sistemul comunism cu un despotism cu iz tribal, mai totalitar si mai absurd decat orice forma de stalinism. Cu un partid unic si un "presedinte pe viata", Turkmenistanul a devenit un stat inchis, aflat in intregime la cheremul lui "Turkmenbasi", "parintele etnicilor turkmeni din intreaga lume". Cultul personalitatii a atins aici forme egalate poate doar in Coreea de Nord. Moscova nu a protestat, bucuroasa ca poate exploata in continuare, fara probleme, uriasele rezerve energetice ale regiunii. Moartea neasteptata a "Tatucului" Niazov ofera, insa, in sfarsit, sansa unor schimbari democratice. Prilej perfect pentru Statele Unite de a incerca sa castige influenta in aceasta republica, inaccesibila pana acum pentru Washington. O revolutie portocalie la Asgabat nu poate fi deloc exclusa. Americanii au interese colosale in zona. Pentru marile companii de petrol, Turkmenistanul lui Niazov constituia un obstacol major in calea fauririi unui adevarat imperiu energetic in Asia Centrala. Situata pe malul estic al Marii Caspice, republica se afla la incrucisarea unor rute geopolitice de prima importanta. Atat din punct de vedere economic, cat si strategic. Turkmenistanul este, in momentul de fata, singurul vecin al Iranului in care Statele Unite nu dispun de baze militare. Pentru Moscova, insa, miza este cel putin la fel de mare. Agentia "Stratfor" sublinia importanta exceptionala a Turkmenistanului: "Fara aceste resurse, "Gazprom" nu ar mai putea sa satisfaca cerintele Rusiei de gaz natural, si nici contractele de export pentru Europa si Turcia."
Miza energetica
Turkmenistanul are rezerve de gaze naturale evaluate la 22,5 miliarde metri cubi, fiind a doua tara din Asia cu asemenea resurse. Cifra este insa aproximativa, existand si estimari mult mai optimiste. Gazul natural turkmen este exploatat in exclusivitate de gigantul rus "Gazprom". Economistul Mihail Deliagin spunea: "Fara gazul din Turkmenistan, partea europeana a Rusiei ar inceta sa existe economic. De aceea, controlul acestei resurse este un imperativ categoric pentru dezvoltarea Rusiei, in urmatorii zece ani." Sa adaugam ca, fara gazul turkmen, "Gazprom" nu si-ar mai putea indeplini obligatiile contractuale fata de Europa de Vest. Vitalitatea economica a "Gazprom" ar primi atunci o lovitura mortala.
Adminstratia Bush are in proiect construirea unui gazoduct care sa pompeze gazul din partea vestica a Marii Caspice prin Azerbaidjan, Georgia, Turcia, pana la Mediterana. Sau sa utilizeze ruta de sud, prin Afganistan si Pakistan - state fidele, pana acum, Washingtonului.
Si China este interesata de resursele Turkmenistanului. Beijingul a semnat un contract cu regimul de la Asgabat pentru a exploata gazul natural, printr-o conducta care traverseaza Uzbekistanul si Kazahstanul. Viitorul Chinei depinde, in mare masura, de acest gazoduct. Potrivit lui Alex Nicholson de la Associated Press, Niazov "a promis Chinei sa pompeze 30 de miliarde de metri cubi de gaz natural, incepand din ianuarie 2009." De asemenea, China a capatat concesiunea rezervelor din giganticul camp de gaze naturale din provincia Iolotan, despre care Niazov declara ca ar contine 7 miliarde de metri cubi de gaze. Iata numai cateva motive care determina Statele Unite sa foloseasca ocazia disparitiei lui Niazov pentru a se implanta in Turkmenistan. Spre marea ingrijorare a Rusiei.
De trei ori presedinte
Saparmurat Ataevici Niazov s-a nascut la 19 februarie 1940, la Kipchak, in familia unui muncitor. Pe atunci, Turkmenistanul facea parte din URSS, ca Republica Socialista Turkmena.
Tatal lui Niazov a murit pe front, in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Iar mama a decedat intr-un teribil cutremur, care a lovit Asgabatul in 1948. Astfel ca Niazov a fost crescut, ca si Gorbaciov, intr-un orfelinat sovietic. De unde NKVD/KGB isi recruta in mod predilect viitorii agenti. Niazov a urmat Institutul Politehnic din Leningrad, pe care l-a absolvit in 1966, ca hidrotehnician. A fost repartizat si a lucrat la Uzina Electrica de la Bezmeinskaia, de langa capitala Asgabat. In 1963, Niazov a devenit membru PCUS. S-a insurat cu o evreica rusoaica, Muza Sokolova, cu care a avut doi copii: Murat si Irina.
Ascensiunea politica a lui Saparmurat Niazov a inceput in 1985, cand a fost ales presedinte al Consiliului de Ministri al Turkmenistanului. Apoi a fost numit prim-secretar al CC al Partidului Comunist din Turkmenistan. La 13 ianuarie 1991, devine presedinte al Sovietului Suprem din Turkmenistan, cel mai important for legislativ al tarii.
La 27 octombrie 1990, Niazov a fost ales pentru prima data presedinte al Republicii Sovietice Turkmene. Fusese sprijinit de Mihail Gorbaciov, dupa ce KGB-ul descoperise afacerile ilegale cu bumbac ale predecesorului lui Niazov, Muhammad Gapurov.
Exact un an mai tarziu, la 27 octombrie 1991, Turkmenistanul isi proclama independenta fata de URSS. La alegerile prezidentiale din 21 iunie 1992 - necesare datorita adoptarii unei noi Constitutii - Niazov a devenit presedinte al Republicii Turkmenistan, noua denumire a tarii. Dar si presedinte al Consiliului de Ministri, precum si al partidului-unic, "Partidului Democrat din Turkmenistan". Acestor titulaturi, Saparmurat Niazov le prefera un altul, inventat de el: "Turkmenbasi", adica "parintele etnicilor turkmeni din intreaga lume". Din 1999, el a abolit prevederile constitutionale cu privire la durata unui mandat prezidential. In august 2002, Consiliul Poporului l-a numit "presedinte pe viata", lichidand astfel problema. Oricum, in Turkmenistan orice forma de opozitie politica este ilegala, fiind pedepsita cu ani grei de inchisoare. Asta in cel mai bun caz. Cand, in vara lui 2004, la Asgabat au fost raspandite manifeste cerand rasturnarea de la putere a lui Niazov, represiunea a fost sangeroasa. Ministrul de Interne si directorul Academiei de Politie au fost acuzati de tentativa de lovitura de stat si executati.
Un excentric al puterii
In Turkmenistan, cultul personalitatii presedintelui Niazov a cunoscut forme de-a dreptul uluitoare, desprinse parca din literatura suprarealista. Dupa ce s-a autoproclamat "presedinte pe viata", Niazov a schimbat numele orasului Krasnovodsk, de pe malul Marii Caspice, cu titlul pe care singur si l-a luat: "Turkmenbasi".
Numeroase scoli, aeroporturi, bulevarde - ba chiar si un meteorit - poarta numele sau, ori ale rudelor apropiate. Chiar lunile anului si zilele saptamanii au fost rebotezate dupa numele membrilor familiei Niazov. Chipul lui Niazov apare pe toate bancnotele turkmene.
Portrete uriase si statui monumentale ale dictatorului "impodobesc" cladirile publice sau strajuiesc marile bulevarde peste tot in tara. Lucrarea cea mai "impresionanta" este o statuie gigantica din capitala Asgabat, turnata in aur si proiectata sa se roteasca dupa Soare. In felul acesta, chipul sculptat al marelui "Turkmenbasi" este luminat tot timpul zilei. Iar aurul din care a fost lucrat ii da o stralucire aparte.
O alta statuie imensa a lui Niazov a fost ridicata simbolic in desertul Karakum ("Nisipurile negre"), care domina geografia Turkmenistanului. Niazov a eliminat alfabetul chirilic, specific limbii ruse, si a introdus un nou alfabet turkmen, bazat pe grafia latina.
Ambitiile presedintelui nu s-au oprit, insa, aici. El a scris o carte - "Ruhnama" ("Cartea Spiritelor") - pe care a impus-o drept "opera fundamentala a spiritualitatii turkmene". "Ruhnama" a fost introdusa in programa scolara, devenind astfel lectura obligatorie pentru orice turkmen.
De altfel, toate examenele de promovare in Turkmenistan se bazeaza pe aceasta lucrare, care cuprinde comentariile facute de Niazov pe marginea istoriei tarii sale. Carte populata de mituri si figuri legendare, majoritatea inventate de Niazov, "Ruhanma" a fost declarata "ghid spiritual al natiunii".
In satul natal al lui Niazov - Kipciat (situat la 10 km de capitala) - presedintele a ridicat un complex de cladiri in amintirea mamei sale, complex care include si o moschee, evaluata la 100 de milioane de dolari, construita de compania franceza "Bouygues". Peretii moscheei nu sunt, insa, acoperiti cu citate din Coran, ci din "Ruhnama" lui Niazov.
Erika Dailey de la "Open Society Institute" afirma ca Niazov avea in proiect o alta serie de cladiri ambitioase. Astfel, exista planuri pentru constructia (tot cu "Bouygues") unui imens "Palat de Gheata", in muntii Copa Deg. "Sa construim un palat de gheata, care sa adune 10.000 de oameni", indemna generos Niazov. Tot in faza de proiect exista si planurile celei mai mari moschei din lume, precum si a unui fabulos acvariu. Niazov a ordonat construirea unei gigantice universitati - numita "Ruhnama" - care, datorita dimensiunilor, ar trebui sa fie gata abia prin 2010.
Turkmenistan - Absurdistan
Alte masuri luate de Niazov: in februarie 2004, in Turkmenistan s-a interzis, sub pedeapsa penala, parul lung si barba. Prezentatorilor de televiziune li s-a interzis machiajul inainte de a intra in studiou, deoarece presedintele Niazov considera ca pudra si fondul de ten nu stau bine unui barbat. Ce daca, in lumina intensa a reflectoarelor, nasurile si fruntile prezentatorilor lucesc orbitor?
In 1997, dupa o operatie pe cord, Niazov a renuntat la fumat si a ordonat ministrilor sai sa-i urmeze exemplul. Drept urmare, fumatul a fost interzis imediat in Turkmenistan, pentru ca poporul sa urmeze pilda marelui "Turkmenbasi". Alt decret prezindential a interzis mestecatul gumei. Dentitia de aur a fost, de asemenea, interzisa in Turkmenistan.
In aprilie 2001, a interzis opera si baletul, pe motiv ca "nu sunt necesare culturii turkmene". In 2004, toti soferii au fost siliti sa dea "testul de moralitate". In noiembrie 2005, "Juramantul lui Hippocrat" a fost inlocuit de "Juramantul fata de presedinte". La inceputul lui 2005, Niazov a ordonat inchiderea tuturor spitalelor din afara capitalei.
Iar in decembrie 2005, Niazov a interzis jocurile video, considerate "prea violente pentru tinerii turkmeni".
Dupa tentativa de lovitura de stat, Niazov a instalat camere de supraveghere pe fiecare bulevard si in fiecare cladire mai importanta din Asgabat. S-a interzis, totodata, radioul in automobile, "din cauza zgomotului". Precum si detinerea de caini si pisici in capitala, "din cauza mirosului".
Cand a fost intrebat despre propriul cult al personalitatii, Niazov a raspuns ziaristilor straini: "De acord. Sunt prea multe tablouri, sculpturi si monumente ale mele. Nu imi fac nici o placere. Dar poporul le doreste, pentru ca aceasta este mentalitatea lui." Turkmenistanul a fost, de aceea, poreclit si "Absurdistan".
In 2005, organizatia "Reporters sans Frontiers" situa Turkmenistanul pe penultimul loc in topul mondial al libertatii presei. Ultimul loc era ocupat de Coreea de Nord. In 2006, regimul de la Asgabat era nominalizat printre cei "13 inamici ai Internetului", iar presedintele Niazov era numit "un Kim Jong Il al Asiei Centrale".
Saraca tara bogata
Dupa dezmembrarea URSS si proclamarea independentei, in 1991, Turkmenistanul a traversat o perioada de criza economica severa, care s-a reflectat printr-o scadere dramatica a nivelului de trai din perioada sovietica.
In 1997, fosta republica sovietica se afla in pragul colapsului economic din cauza ca tarile membre ale Comunitatii Statelor Independente (CSI) nu-si platisera datoriile pentru importul de gaze turkmene. In 1999, insa, economia Turkmenistanului a inregistrat un reviriment substantial, datorita contractelor pentru exportul de gaze, contracte incheiate in 1999-2000 cu Rusia si Ucraina. Datorita investitiilor straine, produsul intern brut a crescut din 1999 cu 30%. Exportul de gaze naturale si petrol (inclusiv produse petroliere) ajung astazi la 80% din comertul exterior turkmen.
"Consiliul Poporului" nu a cracnit in fata excentricitatilor lui Saparmurat Niazov Turkmenistanul s-a numarat printre statele care au profitat de recentele cresteri de preturi la barilul de petrol, astfel ca acum inregistreaza chiar un excedent valutar. Acordul semnat, in 2003, cu Rusia, pe 25 de ani, precum si cel din 2006, pe 30 de ani, cu China, pentru exportul de gaze naturale, permit Turkmenistanului sa-si mareasca considerabil excedentul valutar in viitor. Toate acestea mascheaza insa lipsa de reforme economice de piata din Turkmenistan.
Etatismul a fost, sub Niazov, la mare pret. Toate intreprinderile din Turkmenistan se bazeaza pe un plan de stat, iar productia este repartizata tot de stat. Turkmenistanul se numara printre cele cateva state care nu au introdus inca libera convertibilitate. Toate tranzactiile (interne si externe) trebuie inregistrate la "State Commodity Exchange".
Se estimeaza ca circa 40-50% din populatie traieste sub limita saraciei, intr-o tara a tuturor excentricitatilor puterii. "Global Witness", o organizatie pentru drepturile omului cu sediul la Londra, afirma ca presedintele Niazov are depuse in strainatate aproximativ trei miliarde de dolari, din care doua miliarde ar fi depozitate la "Deutsche Bank". Asta in timp ce aproape jumatate dintre turkmeni se chinuie sa supravietuiasca in conditii de mizerie, cu ajutorul subventiilor: apa, energia, gazul natural, sarea sunt gratuite, sau la preturi foarte mici.
Oficial, in Turkmenistan nu exista somaj. Statul asigura locuri de munca tuturor. Dar o serie de studii independente arata ca, de fapt, somajul exista si ii afecteaza in primul rAnd pe tinerii turkmeni. De aceea, expertii considera ca in Turkmenistan sunt urgente reforme care tin de "prima generatie a economiei de piata": privatizarea si crearea unui sector macroeconomic stabil; introducerea convertibilitatii; liberalizarea comertului exterior, reducerea drastica a rolului statului etc.
Interimatul din Turkmenistan nu incurajeaza schimbarea
Pe 21 decembrie 2006, televiziunea de stat din Turkmenistan a anuntat ca Niazov a decedat, in urma unui "atac cardiac". Desi medicii germani, care il consultasera cu putina vreme in urma, nu descoperisera nimic alarmant. In acel moment, Muza (sotia sa) si Irina (fiica) se gaseau la Londra, unde isi petreceau de altfel cea mai mare parte din timp. Mass-media occidentala a speculat in jurul mortii subite a marelui "Turkmenbasi". Unele ipoteze indica faptul ca in Turkmenistan a avut loc o lovitura de palat, in urma careia Niazov a fost ucis. Alte ipoteze sustin ca Niazov ar fi fost otravit. Indiferent care este adevarul, Turkmenistanul este o tara total inchisa, asa ca este nevoie de ceva mai mult timp ca adevarul sa iasa la iveala.
O serie de evenimente par insa sa indice faptul ca Niazov nu a murit de moarte buna. Astfel, desi interimatul ar fi trebuit asigurat, potrivit Constitutiei, de presedintele Parlamentului (Consiliul Poporului), Ovesgeldi Ataev, aceasta functie i-a fost atribuita primului ministru, Gurbanguli Berdimuhammedov, care a condus si comisia de organizare a funeraliilor lui Niazov. Ca la Asgabat a avut loc o confruntare intre clanuri reiese si dintr-un alt eveniment. Presedintele Parlamentului, Ataev, a fost arestat, sub acuzatia de hartuire sexuala. Astfel ca a fost scos din cursa prezidentiala, la alegerile care vor avea loc pe 11 februarie 2007. Insa "Consiliul Poporului" si-a aratat inca de pe acum preferinta pentru primul - ministru, Berdimuhammedov, care pare sa fie capul complotului. Surse din opozitia (diaspora) turkmena sustin ca Niazov ar fi fost asasinat cu cateva zile inaintea anuntului oficial. Rastimp in care complotistii si-au negociat viitoarele functii.
Farid Turkhbatullin, de la "Turkmen Initiative for Human Rughts", a declarat pentru "Forum 18 News Service" ca "majoritatea liderilor actuali din Turkmenistan, precum si sefii Politiei si ai Securitatii Statului, nu incurajeaza reformele, fiind interesati in mentinerea actualei situatii, in care se bucura de privilegii, practic, nelimitate".
Turkmenistanul in vizorul SUA
Turkmenistanul reprezinta acum "marea oportunitate" pentru societatea civila si SUA, de a se implanta in Asia Centrala. Cu un presedinte mort (sau asasinat), cu succesorul constitutional Ataev arestat ("hartuirea si umilirea norei sale"), exista informatii ca o serie de exilati doresc sa se reintoarca in Turkmenistan si sa participe la viata politica "libera si democratica". Facand concurenta clasei politice actuale.
Momentul este propice pentru ca societatea civila sa declanseze in Turkmenistan o "revolutie portocalie". Ca in Georgia (2003), ca in Ucraina (2004) sau Kargazstan (2005). Intre timp, Ucraina si Kargazstanul au revenit pe "orbita" Rusiei. Iar Georgia va face probabil acelasi lucru curand, ori va tremura de frig toata iarna.
Rusia, China si Iranul au tot interesul sa impiedice Washingtonul sa-si extinda influenta in Turkmenistan. Cele trei state nu doresc o hegemonie americana in Asia Centrala, care ar schimba considerabil balanta puterii din regiune. Confrutarea dintre Rusia si SUA va fi, in acest caz, feroce. Miza geopolitica este enorma, in spatiul Asiei Centrale. Turkmenistanul, ca si Azerbaidjanul se afla in "epicentrul unor resurse energetice uriase".
Pe hartile Pentagonului, Turkmenistanul se afla chiar in centrul resurselor globale ale CENTCOM. O locatie perfecta pentru instalatii militare americane si conductele de gaz si de petrol. Alaturi de Azerbaidjan, Turkmenistanul asigura accesul la circa doua miliarde de barili din Marea Caspica, precum si la resurse enorme de gaz natural. Disparitia lui Niazov da, in acelasi timp, Washingtonului ocazia rarisima de a incerca sa scape de vechiul sau concurent mondial, "Gazprom". Pentru Rusia, clientul american din Turkmenistan i-ar pune in pericol rolul de supraputere in regiune.
Totodata, bazele americane din Turkmenistan ar desavarsi incercuirea Iranului. Si ar aduce mult mai aproape "U.S. Army" de granitele Rusiei, in Asia Centrala. S-ar crea astfel posibilitatea patrunderii NATO in Asia Centrala. Un adevarat cosmar pentru Kremlin.

---

Despre autor: