Fenomenul are similitudini cu sindromnul postdecembrist al redenumirilor. Imediat dupa revolutie, institutiile din Romania si-au atarnat de vechile denumiri apendicele "liber". Prima a fost presa: televiziunea de stat a devenit brusc Televiziunea Romana Libera, ziarul "Scanteia tineretului" s-a transformat in "Tineretul liber", ziarele regionale de partid s-au rebotezat pe loc in "Cuget liber", "Cuvantul liber" sau "Viata libera". Sindicatele, fabricile si uzinele si-au revopsit firmele pentru a le completa cu epitete entuziaste, fara pic de simt al ridicolului, absent in avantul colectiv. N-a existat de la inceput un considerent pragmatic, de schimbare a statutului juridic al institutiilor odata cu noua titulatura, ele perpetuandu-se o vreme sub vechile egide administrative.
Intrarea in Uniunea Europeana a Romaniei a dat un nou impuls denumirilor. De data aceasta, cu gandul la finantarile europene. Cele mai prolifice in botezuri tematice sunt canalele de stiri si televiziunea publica, unde au aparut ca ciupercile dupa ploaie emisiuni numite sec "Europroiect", "Euromonitor", "Calea europeana", "Cartea europeana", "Euro case" sau "Euroferma", care se pretinde "o emisiune pentru tarani destepti", mai toate superficiale si atinse de formalism, altele botezate mai jucaus "Europetice", "Un european ca mine" sau prin analogii "EU, Romania", mai consistente. Un radio cu acoperire romaneasca si-a adjudecat pe FM numele Europei, in vreme ce alte canale radiofonice transmit "Pasaport european" sau, in cooperare transfrontaliera, "Undele Europei".
Ziarele si revistele s-au acomodat mai discret, ele fiind oricum saturate de actualitatea europeana a Romaniei din care se hranesc sistematic. La unele cotidiane s-a deschis o pagina numita simplu "Europa", separat de paginile dedicate politicii externe, ziarele regionale si locale au adaptat tematica si au inventat ad hoc rubrici "europene", Ministerul Integrarii a finantat "EUROpeanul", o publicatie de informare pentru cetateni. Revistele culturale, mai increzatoare ca valorile romanesti si-au pastrat europenitatea, nu s-au aruncat la rubrici speciale decat atunci cand au dorit sa se plaseze caragialesc-ironic sau autoironic fata de solemnitatea subiectului (vezi celebra rubrica "Europa dumitale" sau hazoasele "Intram in UE.Cum iesim ?" si, in serial, "Cuvantul care...ne UE-ste" ale catavencilor ), in schimb au oferit mai multa analiza de care, dupa informatie, publicul are nevoie. Este previzibila acreditarea masiva a corespondentilor de presa la Bruxelles si Strasbourg, cat si instruirea ziaristilor romani pentru a invata cum s-o faca sexy pe batrana Doamna, Europa.