Integrare

* Daca-mi place ceva la natia mea este aceea ca, atunci cind devine „ceva", devine ceva mai al dracului decit modelul. Bunaoara, acum sintem mai europeni decit francezii, britanicii si nemtii la un loc. Pe italieni, spanioli si foste tari vecine si prietene nici nu ii mai punem la socoteala, nu merita atentia noastra. Nu m-am gindit vreodata ca britanicii, toti - englezi, welsi, irlandezi si scotieni - au mai putina demnitate decit norvegienii. Nici de la ingimfatii de francezi nu ma asteptam sa ramina de caruta, la capitolul demnitate nationala. Cit despre germani, ce sa mai vorbim, nu-s nici la degetul mic al norvegienilor. Churchill avea o vorba: „Daca 100.000 de oameni spun o prostie, aceea nu e mai putin o prostie". Sir Winston avea prostul obicei de a arunca vorba asta ori de cite ori i se servea argumentul „opiniei publice". De exemplu, opinia publica engleza nu vedea vreun pericol in ascensiunea lui Hitler, pina ce a avut tragica ocazie de a vedea cu propriii ochi in ce consta acea primejdie. Insa eu nu cred ca, in Romania, exista un curent antiunionist. Chiar as paria ca nici macar acei 100.000 ai lui Churchill nu se aduna intr-un grup eurosceptic, ca de ostilitate fata de UE, nici pomeneala. Dar sint oameni superficial informati despre realitati continentale. De aici si derapajele de natura psihologica. De pilda, Norvegia nu a aderat la UE din considerente economice, nu de demnitate nationala. Spre deosebire de roman - care cauta sa vada de ce merge masina aia asa bine, daca tot merge asa bine -, norvegianul e multumit ca masina merge si nu umbla la ea, o ingrijeste si atit. Cit despre demnitatea norvegianului, poate ca ar fi bine de stiut - ori de amintit - ca, la inceputul sec. XX, in Norvegia se murea de foame si ca demnul norvegian emigra in America. Reconstructia de dupa al Doilea Razboi Mondial a dat Norvegiei sansa de a-si valorifica unica bogatie naturala stiuta la acea vreme - lemnul. Apoi, hidrocarburile din Marea Nordului au transformat-o intr-o natiune prospera. Or, Norvegia nu a vrut sa-si imparta bogatia cu Irlanda, Portugalia si cu Grecia. O fi norvegianul demn, dar e si carpanos, va rog sa recunoasteti! La fel de demni sint si elvetienii, a caror aderare la UE a ramas in coada de peste, sfirsind de moarte naturala. Cica s-au incurcat in normele de protejare a mediului. De fapt, secretul bancar era de aparat la ei, fara banci sint morti, cit sint ei de elvetieni. Or, UE pusese gind rau secretului bancar si chiar a reusit sa zgiltiie putin paradisurile fiscale, pina ce GB a observat ca sint o afacere chiar bunuta. Singura tara bogata care nu a facut prea multe nazuri a fost Austria, dar, la putina vreme dupa aderare, a vazut ca nu-i de gluma cu „organizatia" - momentul Heider, poate va amintiti. Stiu, s-a spus despre Romania ca „a negociat in genunchi" aderarea la UE. Stiti ceva? Si eu as fi negociat in genunchi, pe burta chiar, numai sa-mi vad tara prinsa in cercul familiei europene. Daca as fi venit dupa Ilici-Vacaroiu la negociere si daca l-as fi avut tot pe Ilici in spinare, ce puteam face? Na, ca-i descoperii si un merit lui Nastase cu ocazia asta! Ca ma si miram: Domn’e, dar omul asta numai nenorociri a facut la viata lui de inalt demnitar al statului roman? (…)

Inima_rea

Euro-revelion

* Copchilasi, aideti sa ne lamurim... Fara manevrele lui Basescu, si realitatea economica ii da dreptate deocamdata, de la sfirsitul lui 2004, cind, chiar daca si-a calcat peste orgoliul lui accentuat, a incropit o majoritate pentru un guvern al aliantei, cu ajutorul solutiei imorale si al UDMR, livrindu-i aceasta majoritate „la cheie" lui Tariceanu, marea crestere economica liberala ar mai fi asteptat inca un an, cel putin. Fara adoptarea cotei unice in regim de urgenta, pina la 31 dec. 2004, singura masura economica luata in cei doi ani si care poarta un caracter mai liberal, desi chiar si Nastase a dorit-o la un moment dat, s-ar fi fisiit ulterior in intrigi politicianiste si scandaluri cu ochii pe sondaje. Hai sa nu mai mistificam istoria, mai ales ca e vorba despre cea recenta, si sa nu mai pozam in cavaleri ai neprihanirii si ai capitalismului salbatic. Sint necesari uneori chiar si grobieni pentru a invinge ticalosii...

fanarfuridi

* Guvernul Romaniei a organizat in Piata Revolutiei Revelionul Integrarii si, ca absolut toate activitatile organizate la nivel inalt, a elaborat si un set de protocoale, proceduri si desfasuratoare, care sa permita bunul mers si securitatea festivitatilor. Basescu, dupa bunul sau obicei de generator de conflicte si cu dispretul cu care trateaza legile, protocoalele si procedurile si in dorinta expresa de a marca puncte electorale, afisindu-se ostentativ in postura de „Presedinte Derbedeu", a distrus deliberat desfasurarea activitatii festive, organizata de statul roman prin Guvernul sau legitim, si a preferat o manifestare locala, coordonata de primarie. Ca in demersul sau a fost ajutat si de diverse unelte, ca Ungureanu, nu mira pe nimeni, caci personalitati mult mai mobilate intelectual si cu pretentii de elite veritabile il sprijina pe Basescu sa compromita zi de zi ideile de civilizatie, de legalitate, de normalitate si de respect ale valorilor. Sa faci afirmatia ca o paranghelie publica, organizata de o primarie, este mai importanta decit o festivitate guvernamentala este o dovada clara de imbecilitate, si sa spui ca ce s-a petrecut, in prezenta si cu implicarea unor oficialitati europene de rang superior, este ceva minor dovedesc lipsa celui mai elementar discernamint politic. Ne descalifica si ne dovedesc ca multe decenii ne mai sint necesare pentru a incepe integrarea in Europa, nu doar 15-20 de ani. Sa ne ajute Dumnezeu sa ne trezim din somnul de moarte de care sintem cuprinsi.

Deg