Integrarea euro-atlantica a Marii Mediterane si a Marii Baltice a insemnat inaintarea "frontierelor libertatii". Marea Neagra reprezinta un nou punct-cheie pentru securitatea Europei iar atentia de care se bucura acum aceasta este legata atat de dorinta de a extinde zona de stabilitate europeana - de la Romania si Bulgaria catre Est, in Caucaz -, cat si de Orientul Mijlociu si de proiectul major care urmeaza: integrarea Turciei si a Caucazului, ceea ce ar constitui al treilea mare val de integrare euro-atlantica, vizand si Ucraina si Georgia. Cu numai un deceniu in urma, Romania se afla la periferia unei Europe stabile si democratice. Acum este aproape de centrul acestei harti, daca avem in vedere emergenta celui de-al treilea val de integrare euro-atlantica. Asa cum Polonia a jucat rolul de lider in definirea politicii Uniunii Europene si a NATO in privinta Ucrainei, se asteapta si de la Romania sa joace un rol similar in dezvoltarea unei strategii cu privire la Marea Neagra - se observa intr-o analiza a Centrului de Geopolitica al Universitatii Bucuresti. Atitudinea Statelor Unite indica un interes deosebit asupra zonei, confirmat de schimbarea tacticii NATO si noua directie a interesului geostrategic american in spatiul post-sovietic. Atat pentru UE cat si pentru Statele Unite, securizarea rutelor energetice care duc in Caucaz si trec prin zona Marii Negre este cruciala. Insa toate aceste planuri se izbesc de un mare inconvenient: coruptia generalizata si criminalitatea transfrontaliera. Structurile UE, NATO si SUA trebuie sa se confrunte cu provocari care merg de la conflictele inghetate, traficul de armament, droguri si fiinte umane, pana la mafia politico-financiara a gulerelor albe, care domina privatizarile frauduloase de sute de milioane de euro din regiune.
Lupta cu coruptia
Romania devine, de la 1 ianuarie 2007, cea mai corupta tara membra a Uniunii Europene - conform unui raport privind indicele de perceptie, realizat de organizatia "Transparency International" si dat publicitatii la inceputul lunii noiembrie 2006. Pentru romani, care considera ca nivelul ridicat al criminalitatii si coruptiei este garantat de mafia gulerelor albe din politica, acest fapt nu reprezinta o noutate. Insa tarile Uniunii Europene vor trebui sa studieze terenul cu microscopul inainte de a se apuca de o investitie serioasa in Romania. Pentru ca firele marilor afaceri de la Dunare si Marea Neagra depasesc intotdeauna granitele tarii.
Ultimul Raport de tara al Comisiei Europene afirma ca principalele provocari in cadrul combaterii coruptiei din Romania sunt "asigurarea stabilitatii si ireversibilitatii progreselor recente in cadrul investigatiilor non-partizane serioase". In al doilea rand, "toti actorii politici trebuie sa isi demonstreze angajamentul de combatere a coruptiei, asigurand faptul ca nimeni nu este deasupra legii". Acelasi raport mai observa sec faptul ca, incepand din septembrie 2005, Directia Nationala Anticoruptie (DNA)- realizata dupa modelul Procuraturii Nationale Antimafia - nu a realizat nici o punere sub acuzare finala in cazurile de coruptie la nivel inalt rezultate din noile investigatii de dupa schimbarea de putere din decembrie 2004. Desi o alta structura, Directia de Investigare a Infractiunilor de Crima Organizata si Terorism (DIICOT) dubleaza DNA (sau invers), nici una, nici alta nu pot raporta in momentul de fata un rezultat notabil in instrumentarea unor dosare cu fraude economice si financiare, cum ar fi mega-privatizari dubioase, de sute de milioane de euro, implicand toate guvernarile de dupa 1990 incoace.
Proprietatea statului roman "privatizata" de alte state
Etapa actuala prin care trece Romania, din punct de vedere politic si economic, inseamna incercarea de conversie a posturilor politice, a puterii represiv-politice ale unor fosti aparatcici avantajati (cei ce raspundeau de comertul exterior, anumite segmente ale Securitatii, unii dintre tehnocratii mai bine plasati, cu o anumita experienta in functionarea mecanismului economic atat socialist cat si occidental) in putere financiar-politica - afirma Grupul roman de studii si cercetari IntelMedia, intr-o analiza recenta.
"Privatizarea din Romania a fost de fapt un esec financiar de proportii" - declara recent cunoscutul analist de la Bucuresti Ilie Serbanescu, "deoarece, intr-o proportie jenanta, a insemnat doar un transfer din proprietatea statului roman nu in proprietatea unor firme private, ci in proprietatea altor state (statul grec - in cazul Romtelecom, statul francez - in cazul Distrigaz Sud, statul italian - in cazurile Electrica Muntenia, Electrica Banat si Electrica Dobrogea, statul ceh - in cazul Electrica Oltenia)!"
Ilie Serbanescu descrie privatizarea principalei banci romanesti - Banca Comerciala Romana (BCR) - mult trambitata "reusita" de anul trecut a actualei guvernari, ca pe un model de pacaleala monumentala data romanilor. Numai din incasarile de principiu in contul vanzarii BCR (vreo 2,2 miliarde de euro, dupa ce din 3,7 miliarde de euro isi vor fi retinut partea BERD si IFC-Banca Mondiala), statul roman va inapoia cumparatorului austriac Erste Bank 1,8 miliarde de euro pentru achitarea diferitelor datorii ale Bancorex, banca principala a sistemului comunist, lichidata dupa decembrie 1989. "Creantele Bancorex, respectiv banii pe care conducerile Bancorex din perioada imediat postdecembrista le acordasera sub forma de credite unor persoane juridice si persoane fizice fara garantii si cu buna-stiinta ca aceste asa-zise imprumuturi nu vor fi realmente niciodata rambursate de cei transformati peste noapte in miliardari de carton, prin cadou din banii publici. In locul hotilor, ramasi complet nepedepsiti, respectivele creante au fost achitate de poporul roman, care, neintrebat de nimeni, a fost pus sa plateasca oalele sparte de cei ce s-au imbogatit pe seama banului public de la Bancorex" - afirma Serbanescu.
Cand BCR a preluat Bancorex, aflata in faliment, de fapt banca a fost preluata cu tot cu creante si datorii de statul roman. Ce era Bancorex? O institutie condusa majoritar de ofiteri de Securitate - in incinta bancii functiona de fapt o unitate militara, care administra banii proveniti din Fondul Valutar Special al lui Ceausescu. Tot exportul romanesc s-a facut prin intermediul Securitatii. Romanii platesc si vor plati si pe mai departe - daca ne uitam la "privatizarea" BCR.
Imperiul Austro-Ungar a ajuns la Gurile Dunarii
Exemple mai sunt destule. Cel mai important complex energetic din sud-estul Europei, SNP Petrom, a fost vandut unei societati cu mult mai mica pondere, OMV, in conditii cu totul discutabile. OMV a preluat Petrom la finele anului 2004, valoarea tranzactiei fiind de circa 1,5 miliarde euro. Grupul austriac a achitat statului 669 milioane pentru achizitia directa a 33,34% din actiunile Petrom si a participat cu 830 de milioane de euro la majorarea capitalului social prin care a dobandit 51% din companie. Statul roman detine 40,74%, BERD - 2,03% si alti actionari minoritari 6,23%. In prezent, Petrom are o valoare bursiera aproximativa de 9 miliarde de euro, iar rezervele sale de petrol si gaze sunt estimate la un miliard barili echivalent petrol si capacitate anuala de rafinare de 8 milioane de tone.
Cand s-a incercat totusi o dezbatere publica pe tema ciudateniilor acestui contract, au facut zid si fostul presedinte Ion Iliescu si membrii Guvernului Adrian Nastase, pana nu de mult pupilul primului. Procesul de compromitere si distrugere a societatii Petrom, pe parcursul anilor, a dus la instrainarea acesteia la cel mai mic pret posibil. Actiunea de lichidare a grupului Petrom este si o forma de predare a Romaniei din punct de vedere energetic, in viitor statul roman fiind lipsit de autonomie energetica.
Ziarul francez "Le Figaro" remarca dupa vanzarea BCR catre Erste Bank si a Petrom catre OMV ca fostul Imperiu Austro-Ungar s-a extins cu mult peste domeniile sale trecute, ajungand de data aceasta pana la Marea Neagra si peste raul Prut, in actuala Republica Moldova, provincia romaneasca Basarabia, pana la ocuparea ei de catre sovietici in urma pactului Hitler-Stalin din 1940 si apoi, din nou, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.
Mana lunga a Rusiei
Insa OMV nu inseamna numai Austria, au observat anchetatorii romani de abia in noiembrie 2006. Arestarea spectaculoasa la Bucuresti pentru tradare si spionaj a doi oficiali romani de rangul doi si respectiv a doi cetateni straini, unul bulgar si altul rus cu cetatenie americana, si anchetarea penala a doi ministri, PC-istul Codrut Seres si UDMR-istul Zsolt Nagy, l-au facut pe presedintele Traian Basescu sa se intrebe public daca nu cumva se simte miros de concerne rusesti in spatele afacerii Petrom. Complicata poveste de spionaj readuce in atentia publicului un personaj extrem de controversat al finantei mondiale. Bulgarul arestat la Bucuresti, Stamen Stanchev, care are un trecut evident in munca de informatii, a fost si consilier al firmei "Glencore", holding cu 67 de subsidiare in toata lumea, care apartine lui Marc Rich, refugiat in Elvetia, unul dintre cei mai mari evazionisti din lume.
Marc Rich, care are dubla cetatenie, israeliana si americana, a fost condamnat in SUA la 325 de ani de inchisoare pentru infractiuni economice si comert cu Iranul, dar a fost gratiat de Bill Clinton in ultima sa zi de mandat la Casa Alba, in anul 2000, dupa ce sotia acestuia, Denise Rich, a donat peste un milion de dolari in campania familiei Clinton. Conform lui Joseph D. Douglas, un expert in probleme de securitate si fost oficial al Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA) al Departamentului american al Apararii, Rich a jucat un rol important in ajutorarea aparatului nomenclaturist comunist din Rusia in preluarea si "privatizarea" economiei dupa colapsul Uniunii Sovietice.
La inceputul anilor '80, Mark Rich - printr-una din firmele sale, "Philip Brader's", care a detinut monopolul exporturilor de neferoase din Romania - a cumparat toata productia anuala de aluminiu si cupru a Romaniei pentru a da "un tun" in SUA. Afacerea i-a reusit. Rich este si in spatele combinatului "Marco International" care a ajutat la "privatizarea" fostelor companii romanesti ALRO Slatina si ALUM, aflate la portile Dunarii, achizitie care a creat rusilor o pozitie de monopol pe piata strategica de aluminiu, fero-aliaje si a industriei specializate a prelucrarii metalului.
Rich a revenit in anii '90 la Bucuresti incercand sa preia Hotelul Athénée Palace, actualul Athénée Palace - Hilton. Mark Rich a avut ca partener un alt personaj controversat, Frank Timis, implicat in trafic de droguri, dar in prezent axat pe zone strategice ca industria de petrol si gaze si rezervele de aur si cupru porfiric, un metal rar, utilizat in producerea de cipuri pentru calculatoare, pe care il exploateaza prin intermediul firmei "Gabriel Resources", conform unei anchete aparute in ziarul ZIUA. Cei doi s-ar afla impreuna in spatele companiei "Gold Corporation" - publica ziarul Adevarul - firma interesata in exploatarea uneia dintre cele mai vechi mine de aur a Europei: Rosia Montana. Timis si-a inceput in 1996 afacerile petroliere in Ucraina, iar Rich era la un moment dat cel mai mare dealer de aluminiu si petrol din Rusia.
Agentii dubli ai Securitatii au fost rascumparati pe capete
Oligarhii rusi si ucraineni au intrat puternic in Romania, exemplele fiind foarte numeroase. Imediat dupa demantelarea URSS, serviciile de spionaj rusesti si-au reorientat o buna parte din activitati in campul comercial si industrial, prin firme care au devenit foarte repede dominante in sistemul economic al noii Rusii. Una dintre firmele-paravan de acest tip este si Lukoil, conform cunoscutului scriitor rus anticomunist Vladimir Bukovski, un observator atent atat al Europei de Est cat si al celei de Vest.
Aceasta reintoarcere economica a rusilor in Romania se realizeaza pe aliniamentele privatizarii si cu sprijinul elitei tranzitiei romanesti, cu care trebuie sa se confrunte azi Uniunea Europeana. In opinia lui Vladimir Bukovski, ofensiva ruseasca asupra pietei romanesti trebuie inteleasa prin intermediul implicarii KGB-ului sau a unor structuri legate de acesta. Dupa cum capitalismul rus este, in mare masura, rezultatul privatizarii pe structurile KGB-ului a economiei fostei Uniuni Sovietice, nici situatia din Romania nu este diferita, unde rusii au cumparat la greu din fostele cadre ale Securitatii repozitionate in afaceri si politica.
Cine controleaza Europa de Est controleaza Lumea
Din orientarea si concentrarea fortelor ruse in zona Marii Negre, in spatiul energetic, se poate estima intentia Rusiei de a-si largi aria de cuprindere. Revansa ruseasca, dupa incercarea de izgonire a ei din Balcani, va avea loc prin obtinerea controlului spatiului energetic in regiunea sud-est europeana in care se afla si Romania, urmand ocuparea Uniunii Europene, unde Rusia lui Vladimir Putin si-a infipt bine de tot cizma "energetica". Miza nu este, insa, doar de natura geo-economica. Conform uneia din legile principale ale geopoliticii, formulata de Halford Mackinder, "cine controleaza Europa de Est, stapaneste heartland-ul (teritoriul dintre Ural si Pamir, Volga si Iantzi); cine controleaza heartland-ul stapaneste Insula Lumii (Eurasia); cine controleaza Insula Lumii, stapaneste intreaga planeta".
Extrase din articolul "Mosca infiltra il buco nero chiamato Romania", aparut in numarul din ianuarie al Revistei italiane de Geopolitica LIMES, consacrat Balcanilor