Boboteaza, sarbatorita la 6 ianuarie, cand se considera ca a avut loc botezul lui Iisus Hristos, incheie, alaturi de Sfantul Ioan (7 ianuarie), perioada celebrarii nasterii Mantuitorului. Sarbatoarea marcheaza Botezul Domnului si se mai numeste Epifanie, adica Aratarea lui Dumnezeu si Mantuitorului in lume. La romani, ziua de Boboteaza cuprinde motive specifice sarbatorilor de Craciun: local se colinda, se fac si se prind farmecele si descantecele, se afla ursitul, se fac prorociri ale timpului si belsugului in noul an. Alimentele specifice Bobotezei sunt piftia si graul fiert. Cuvantul "agheasma" vine din grecescul "aghios" si inseamna sfintire. La noi, prin agheasma se intelege atat apa sfintita, cat si slujba pentru sfintirea ei. Agheasma mare se face atat in ajunul Bobotezei, cand se sfinteste apa cu care preotii boteaza apoi casele crestinilor, cat si in ziua de 6 ianuarie, dupa liturghie, cand se sfinteste apa pe care o iau crestinii la casele lor pentru tot anul. Biserica Ortodoxa Romana ii sfatuieste pe credinciosi sa pastreze agheasma intr-un vas curat si la loc de cinste si sa guste din ea pe nemancate si cu multa cuviinta in zilele de ajunare si de post sau cu ocazia marilor sarbatori, dupa ce vin de la biserica. Se obisnuieste ca oamenii sa bea din agheasma mare timp de opt zile in sir, din ajunul Bobotezei pana la incheierea praznicului, adica pana la 13 ianuarie. Dupa aceea, ea se poate lua numai dupa spovedanie. Credinciosii si preotii cred ca apa de la Boboteaza are o putere deosebita pentru ca a fost sfintita printr-o indoita chemare a Sfantului Duh, iar sfintirea are loc chiar in ziua in care Mantuitorul s-a botezat in Iordan. Mii de bucuresteni se aduna an de an la Patriarhie pentru a asista la Sfanta Liturghie si la slujba de sfintire a apei si pentru a lua agheasma. La fel de multi oameni se strang adesea si la alte Catedrale Mitropolitane din tara.