Atunci cand Eltin i-a transmis puterea lui Putin, a obtinut la schimb imunitatea. Si, cel putin in prima faza, un drept de decizie politica prin interpusi. Care, in primul mandat, au supravietuit la Kremlin. Cand Iliescu si Talpes - acesta din urma fiind un maestru al combinatiilor politice si al manipularii serviciilor secrete in scopuri politice - l-au preferat pe Basescu lui Nastase, probabil ca a existat un targ asemanator. In mod cert, pana cand opinia publica va cunoaste toate detaliile, acum pot fi consemnate trei: exact in urma cu doi ani, Basescu i-a oferit cu generozitate lui Iliescu Palatul si uriasul domeniu de la Scrovistea; Talpes a fost primit cu simpatie la Cotroceni de catre noul presedinte si, evident, nici nu a venit si nici nu a plecat cu mana goala; oameni ai fostului Cotroceni au ramas pe pozitie, protejati fiind de noul Cotroceni. Daca Vladimir Putin a reusit sa-si subordoneze, in linii mari, clasa politica, declansand impotriva unor lideri investigatii si anchete in spirala, exact acelasi lucru l-a facut si Putin al nostru, de la Bucuresti. In numele unei cauze nobile, lupta contra coruptiei si lupta contra criminalitatii economico-financiare au fost de fapt initiate in forta, violandu-se libertatea procurorilor - acestia fiind transformati in simple instrumente - anchete contra tuturor adversarilor politici. Scopul a fost o subordonare a clasei politice, prin timorarea, compromiterea sau chiar eliminarea unor opozanti. Din aceasta perspectiva, putem spune ca a avut loc o combatere virtuala a coruptiei si crimei organizate prin aplicarea principiului ultra-legalitatii, exclusiv contra rivalilor. In ceea ce priveste cea de-a doua componenta, clasa oamenilor de afaceri, batalia de la Moscova, castigata la scor de catre Putin, s-a desfasurat cu prioritate in zona energetica. Cresterea accelerata a pretului petrolului si gazelor naturale, in conditiile in care Rusia este cel mai important rezervor al Planetei, i-a creat lui Putin o oportunitate interna, aceea de a declansa o crestere economica, fie ea si artificiala, si o oportunitate externa, prin readucerea Rusiei in randul marilor jucatori. Dar trebuia trecut un examen. Si anume, plasarea propriilor oligarhi la toate parghiile de comanda ale economiei si, in primul rand, ale sectoarelor energetic si bancar. Din nou, calea aleasa a fost declansarea unor investigatii si anchete in spirala care au putut permite rocadele dorite, prin eliminarea opozantilor. In ceea ce-l priveste pe Traian Basescu, nici nu mai are rost sa insistam. Pastrand proportiile si admitand existenta unor diferente specifice, el a aplicat ad litteram modelul Putin. A treia componenta, presa, a fost, in prima faza, adjudecata in cea mai mare parte de Basescu fara nici un fel de efort. Pur si simplu pentru ca, in general, presa l-a vrut presedinte, mizand pe trasaturile sale de lider democrat. Conflictul de media de la Bucuresti s-a declansat mai tarziu, cand, rand pe rand, formatorii de opinie, analistii si apoi intregi redactii din presa scrisa si audiovizuala au inceput sa manifeste reticente fata de o serie de actiuni, apucaturi si proiecte prezidentiale, devenind din ce in ce mai critici. Incercand, si de aceasta data, utilizarea unei retete Putin, dupa cateva luni de la preluarea mandatului, Basescu a inceput, din ce in ce mai insistent, sa ii atace public pe unii jurnalisti, a incercat sa ridiculizeze unele redactii, iar mai recent sa puna presiune pe patronii de presa. Aceasta ultima operatie este in plina desfasurare. Luni vom reveni.