As spune chiar ca, dimpotriva, momentul in care se petrece o problema grava este escamotat rapid in favoarea unei "imagini pozitive", de tip "revelionul integrarii". Spre exemplu, a disparut in neant intrebarea legata de soarta programului guvernamental care promitea ca, pana in toamna lui 2006, absolut toti cei care au avut de suferit pe urma inundatiilor sa poata primi o casa pentru iarna. Ati mai auzit ceva despre asta? De ce Guvernul Romaniei nu a prezentat la fine de an o situatie a constructiilor existente si, mai ales, a masurilor luate pentru ca cei multi ramasi fara case sa poata avea asigurat minimul decent pentru a trece iarna? Daca tot ne entuziasmeaza atat de mult - si pe drept cuvant - faptul ca am devenit europeni cu acte in regula, de ce nu cerem si guvernantilor nostri sa invete un minimum din ceea ce inseamna experienta "bunei guvernari" de la altii?
In acest context, Guvernul francez a inceput anul prin anuntul unei masuri spectaculoase si cu un larg impact social: propunerea unei legi (posibil de aplicat de la finele anului viitor) in termenii careia statul va fi obligat sa asigure o locuinta sociala tuturor persoanelor fara adapost, pe baza unei cereri formulate de acestia. Termenul in care cererea urmeaza sa fie rezolvata este de trei luni, dupa care statul poate fi dat in judecata si, pe langa atribuirea locuintei sociale, va plati si amenda corespunzatoare. In paralel, in cateva mari orase ale Frantei, un ONG a demarat campania de instalare de corturi in locurile cele mai vizibile ale municipiilor respective, intr-o operatiune de sensibilizare a opiniei publice dar si de ajutorare imediata a persoanelor fara adapost. Poate fi evocata dimensiunea politica a actiunii guvernamentale, acum, la cateva luni inainte de alegerile prezidentiale. Dar, pe langa asta, absolut evident, este aspectul vizionar al programului care presupune demararea in Franta a unei vaste actiuni de constructie de locuinte sociale, santiere care vor asigura foarte multe locuri de munca acoperite de garantia proiectului guvernamental. Noi de ce n-am face asa, poate uitand de exemplele triste de tip ANL?
Acesta este un tip de exemplu. Iata un altul, pe cu totul alt registru si la alte dimensiuni, dar cu o eficacitate perfecta, deja demonstrata. In Berlin puteti sa va plimbati cu noile automobile care asigura circuitul turistic: Trabanturile unei societatati de taxiuri turistice care sunt acum la moda (cu succesul financiar aferent). Ele fac parte dintr-un program intreg, de mare succes, in care s-a construit un Muzeu al RDG si in care apelul la nostalgie se transforma, din amintiri politice neplacute, intr-o sursa de bani foarte serioasa de care, acum, multe dintre orasele din estul Germaniei anunta ca ar vrea sa profite. Interesant este ca sunt vizate tocmai regiuni sarace, afectate de somaj si care, astfel, intarzie sa intre in reteta de succes a economiei germane... Iata, pesemne ca nu pentru mult timp. Dar asta presupune ca cineva isi da osteneala sa gandeasca pe termen mediu si lung. Altfel... "Saracia? Moft, monser!", cum ar spune orice demn guvernant roman din toate timpurile.