Acum, ca Raportul exista, cum procedam mai departe? Concluziile Comisiei prezidentiale schiteaza cateva directii prioritare, recomandand, intre altele, "prezentarea adevarului referitor la perioada precomunista, comunista si postcomunista in manualele scolare si cursurile universitare de istorie" si chiar "un manual despre regimul comunist in care subiectul represiunii sa ocupe un loc important) care sa fie predat in invatamantul mediu."
Importanta acestei directii de dezvoltare a concluziilor Raportului e atat de evidenta incat nu mai are nevoie de argumente, dar, tocmai de aceea, alegerea celor mai bune mijloace pentru realizarea ei merita o reflectie aprofundata. Experienta paralela, a studierii Holocaustului in invatamantul pre-universitar, tinde sa dovedeasca faptul ca un atare studiu ca materie de sine statatoare, in regim optional, nu e solutia cea mai productiva. Dar, daca tinem cont de numarul si asa restrans de ore de istorie alocate in clasele superioare de liceu, e clar ca nici integrarea acestui capitol pe masura importantei sale - adica dispunand de timpul necesar explicarii atente a fenomenelor - nu e o solutie realista. O varianta mai radicala ar fi aceea a reexaminarii de ansamblu a prioritatilor, a repartitiei intre materii obligatorii, optionale si facultative, cu o grija care acum pare a lipsi complet fata de istorie - ca si, de altfel, fata de literatura romana, unde o multime din efectele distructive ale sistemului comunist asupra culturii si creatorilor ei si-ar putea gasi un loc firesc.
Dar ce mi se pare vital in absorbirea de catre sistemul educational a argumentelor care sustin ideea ca regimul comunist a fost nelegitim si criminal nu este doar timpul alocat dezbaterii - deloc neglijabil - ci si, poate in mai mare masura, spiritul ei, efortul de a evita transformarea acestor argumente in sabloane care nu afecteaza in realitate modul de a privi si de a intelege societatea contemporana pe care adolescentii si tinerii si-l formeaza in anii de liceu. La cativa ani dupa revolutie, la examenul de admitere, Facultatea de Istorie din Bucuresti a cerut candidatilor sa trateze un capitol recent aparut in manuale, "Europa de est - 1945-1989". Ceea ce ne-a uluit la corectura nu a fost atat ignoranta, uneori incredibila, a multora dintre candidati (am intalnit teze ai caror autori scriau cu convingere ca N. Ceausescu devenise "secretar PCR" in toamna lui 1989), cat faptul ca, fara exceptie aproape, toate tezele pareau ca vorbesc despre planeta Marte. Tineri care suportasera pe pielea lor ultimii ani de dictatura se raportau la propria lor istorie cu o indiferenta stupefianta, tradand de fapt o completa instrainare: ca si cand ar fi recitat mecanic un text invatat pe dinafara intr-o limba necunoscuta, pe care se resemnasera voios si definitiv sa nu o inteleaga vreodata. Daca vor fi invatati sa invete la fel, "mi, ti, i", despre regimul care si azi le hotaraste in multe feluri soarta, vor continua, senini, sa creada in proportie de 53% ca ideea comunista a fost o idee buna.