Curentul de opinie pro Monica Macovei, unul dintre putinele fenomene sociale sanatoase din Romania ultimilor doi ani, e pe cale sa se stinga.

Ea insasi pare sa fi obosit. Seninatatea intransigenta a acestei femei, de care multi dintre noi ne-am legat sperantele, a inceput sa se voaleze. Am auzit-o, dupa Anul Nou, la un post de radio. Parea plictisita sa tot repete ca pina la vara Uniunea Europeana ar putea pune clauza de salvgardare pe capul Justitiei noastre si constienta ca a devenit un fel de Cassandra condamnata la monotonia repetarii acelorasi mesaje alarmante, in timp ce clasa politica si dalmatienii Justitiei jubileaza ca s-au vazut in Europa. Nici unul dintre marii beneficiari ai integrarii nu s-a gindit sa-i multumeasca Monicai Macovei pentru ceea ce a facut in acesti doi ani in care a tras dupa ea caruta unei justitii impotmolite in noroiul gros al aranjamentelor politice, al NUP-urilor inexplicabile si al viciilor de procedura aparute la tanc, pentru a raci sine die dosare fierbinti. Cu ceva mai multa onestitate, premierul ar fi trebuit sa-i aminteasca numele pentru marele ei merit personal de a fi doborit steguletul rosu al Justitiei, cel care ne-ar fi tinut si azi in sala de asteptare a Europei. Prim-ministrul s-a complacut intr-un bla-bla autoelogios-patriotard, in loc sa-i scoata in fata pe acei membri ai cabinetului care au facut posibila integrarea.

O trista ranchiuna il face pe Calin Popescu Tariceanu „sa n-o ierte" pe Monica pentru ca l-a dat de gol in afacerea intilnirii de taina cu Dinu Patriciu, la care ea a fost convocata, fara sa stie ca nu se va intilni numai cu premierul. Cind presa a aflat de aceasta intilnire in trei, scandalul a fost drenat spre ministrul Justitiei. Monica Macovei s-a bagat in jocuri murdare! Ministreasa a calcat pe bec! Dar inainte de asta, „Evenimentul zilei" a acuzat-o, jegos, de betie, pe prima pagina, dupa care a facut pasul inapoi: scuze si cenusa in cap. Sa fim, totusi, seriosi: nu publici azi, pornind de la marturia unui chelner, ceea ce poimiine ti se pare o imposibilitate. Mai ales ca banuiala a ramas si tot felul de nimeni penali s-au folosit apoi de acuzatia din „Evenimentul zilei", facindu-se ca uita ca a fost retrasa.

Presedintele Basescu, intre fluturarea steagului la Universitate si aruncarea paltonului la Sibiu, ar fi putut, macar el, sa arate cu degetul spre cel mai cunoscut si mai apreciat la Bruxelles ministru roman. Atit de apreciat, incit Justitia europeana a condamnat-o pe Monica Macovei la locul de munca, somind-o sa nu care cumva sa plece de la minister de dragul vreunei, mult mai bine platite, functii europene.

Potrivit picaturii chinezesti, ministrul Justitiei a fost pusa la zid in tara, deoarece ar fi tinut partea parintilor sai intr-un proces de retrocedare a proprietatii. S-a dovedit, ulterior, ca parintii ei n-aveau ce retroceda, dar si aceasta acuzatie a ramas. Monica a fost atacata chiar si de prieteni, ca Renate Weber, sub acuzatia ca ar fi tinut sub pres functiile europene din Justitie, fosta consiliera a presedintelui Basescu fiind una dintre candidatele la aceste functii.

Marea lovitura prin care ministrul Justitiei ar fi trebuit sa iasa din joc a fost invinuirea ca ar fi torturat persoane anchetate, pe vremea cind era procuror. Nici asta nu s-a dovedit, dar daca asa e?

Rezultatul general pentru opinia publica e banuiala ca Monica Macovei o fi avind ea niste bube in cap. Si e clar ca ea stie asta. Ce o face sa ramina in functie? Incapatinarea ei de om din ce in ce mai singur, dar din ce in ce mai convins ca are o misiune de indeplinit, orice s-ar intimpla, chiar daca a inceput sa se plictiseasca.