Sfarsitul negativismului

Dintre multiplele semnificatii ale integrarii Romaniei in Uniunea Europeana, iata una pe care, in valtoarea comentariilor si a prognozelor si in zgomotul sarbatoririlor, nimeni n-a gasit de cuviinta s-o discute: sfarsitul negativismului.
Nu e o omisiune intamplatoare: fiindca tema e delicata pentru multi intelectuali publici, ziaristi, "formatori de opinie", pentru o buna - si mai ales vizibila - parte a elitei noastre culturale si jurnalistice, care a practicat cu spor, timp de 17 ani, negativismul, storcandu-l de toate beneficiile posibile.
Fenomenul debuteaza imediat dupa 1989, dupa caderea regimului comunist. Euforia eliberarii de sub dictatura trece repede si ne potopesc problemele: articulare dificila a institutiilor democratice, navala in prim-plan a oportunistilor si a profitorilor, teama majoritatii populatiei de reformele prea rapide si de necunoscutul zilei de maine, inertie a mentalitatilor etatiste, colectiviste, egalitariste, nationaliste. O noua si complexa realitate politica, economica, sociala. Pentru a o descrie corect era indispensabil profesionalismul mediatic: precizie nuantata a relatarii. Iar pentru a o intelege era nevoie de instrumente analitice adaptate, diversificate, de o complexa "hermeneutica" a actualitatii. Cine ar fi putut exercita aceste functii la inceputul anilor '90 sau catre mijlocul deceniului, dupa ce apele postrevolutiei s-au calmat? Noua presa postcomunista era populata cu gazetari tineri, dar neprofesionisti, convinsi ca "misia" lor e de a combate politic, nu de a relata obiectiv, de a confrunta sursele si de a oferi o imagine corecta a faptelor. Cat ii priveste pe intelectualii publici, pe scriitorii si eseistii care au inceput sa scrie articole de opinie despre actualitatea cotidiana, multora dintre ei le-au lipsit expertiza si capacitatea de analiza care sa le permita acuratetea interpretarii. Ambele categorii si-au mascat incompetentele si primitivismele prin discursuri cat mai agresive, mai acuzatoare, mai "radicale", si prin stilistici stridente, pamfletare, pe toata gama, de la diatriba sumbra la bascalia generalizata: adica prin negativism.
In paralel, a crescut si jurnalismul "pe stil nou", in respectul regulilor presei profesioniste, dupa cum au aparut si comentatori aplicati, care au oferit analize aprofundate ale actualitatii: in primul rand in noile reviste intelectuale si in sectiile romanesti ale posturilor straine de radio (Europa Libera, BBC, Deutsche Welle, RFI), care au lansat o generatie de excelenti tineri gazetari. Iar universitatile, centrele de cercetare si de analiza, institutele de sondare a opiniei publice, ONG-urile care au initiat proiecte de investigare a realitatilor perioadei au format un nou val de experti si au produs o bibliografie din ce in ce mai bogata de studii, rapoarte, sondaje, interpretari si dezbateri asupra societatii romanesti in "tranzitia" ei catre democratia functionala.
Negativismele din prima categorie nu vor disparea. Atragatoare prin simplismul colorat tipator, ele tin de un anumit "populism mediatic", echivalent, in materie de comentariu politic, al formulelor "tabloide" din zona faptului divers, unde sunt colectionate exclusiv intamplari violente, scandaluri, crime, violuri, asamblate intr-o fictiune neagra, fara legatura cu complexitatea realitatii cotidiene. Ea, realitatea, dovedeste - insa - ca Romania postcomunista a evoluat spectaculos, ajungand sa indeplineasca standardele de integrare in Uniunea Europeana. Evenimentul aderarii anuleaza pretentiile de legitimitate ale discursurilor negativiste, lasandu-le drept camp de manifestare presa de scandal...

---

Despre autor: