Va rog sa vi-l imaginati pe pruncul Iliescu de minuta cu maternala Lenuta, sotia Odiosului. E doar una dintre istoriile secrete ale nomenclaturii comuniste.

„Raportul Tismaneanu" este o lectie de anatomie a comunismului romanesc. Acestei sinteze coordonate de unul dintre cei mai cunoscuti experti din lume in comunism si postcomunism ii pot gasi cusururi doar nostalgicii fanatici ai unui regim criminal. Comisia si-a facut datoria, mandatul ei a incetat. Sint convins insa ca se va reuni din nou, peste ani, pentru revizuirea unor capitole intre timp imbogatite in urma efectelorlegii lustratiei si a accesului nelimitat la toate arhivele, in special cele ale PCR-ului si ale Securitatii. De ce ar mai fi tinuta sub lacat arhiva PCR? De ce ar trebui sa reprezinte secrete de stat documente despre ororile trecutului comunist? In mare parte dintre dosarele de siguranta nationala pastrate in custodia SIE este vorba despre actiuni ale unor spioni ai lui Ceausescu. Se cuvine sa-i ascundem si sa le stergem urmele celor care au fost bratul armat al comunismului si inamicii Occidentului? Demascari partiale ale slujitorilor fostului regim apar de unde nu te astepti. Am citit zilele acestea volumul de marturisiri ale lui Silviu Curticeanu, fostul sef al Cancelariei lui N. Ceausescu. Tonul cartii e moderat si destule argumente sint acceptabile, chiar daca ramin aceleasi intrebari de pus oricarui nomenclaturist de vaza. Curticeanu ni-l prezinta, intr-o serie de excelente portrete, pe Ion Iliescu. Elena Ceausescu i-a povestit ca „il considera pe Nelu propriul ei copil", adaugind: „Cind era inca un copil, eu l-am dus de mina prin puscarii sa duca pachete lui taica-su...". Acelasi Iliescu se caciulea in fata lui Curticeanu, rugindu-l sa-i inlesneasca o „intrare" la Ceausescu. A fost primit in audienta, predindu-i lui Ceausescu o scrisoare din partea unui unchi al sau care vorbeste foarte frumos despre „tovarasul". Printre arhitectii, constructorii, inginerii etc. aflati in preajma lui Ceausescu cind acesta proiecta Casa Poporului se numara, scrie Curticeanu, si Costin Georgescu, luat dupa ’89 sub aripa lui Bacanu, apoi membru al echipei cu care Constantinescu a cistigat alegerile si, imediat dupa aceea, taman director al SRI. Un serviciu pe care l-a condus ca un om de paie, ratind (cumva intentionat?) marile ocazii de a pune pe butuci Securitatea. Am dat doar doua exemple dintr-o sursa partial credibila. Astfel de informatii si enorm de multe altele, infinit mai grave si mai relevante asupra unei terori de aproape o jumatate de veac, merita sa fie facute publice. Nimeni nu va incremeni privind adevarata fata a Meduzei.