Am observat ca sint in mare voga un fel de reportaje mici din viata internationala a unor romani fericiti. Cu ocazia primelor zile de europenism doar cu buletinul, PRO TV a organizat un festin cu astfel de materiale in care capsunarii din Spania, fierar-betonistii din Italia si zugrav-faiantarii din Belgia ne-au aratat ce inseamna sa fii roman oriunde te-ar purta valul migrator al dorintei de mai bine. Marile orase europene au fost dotate cu reporteri speciali care au avut grija sa ne arate cit de tari sint cluburile de manele din Torino, cum se-aude vocea lui Adi Minune in Madrid si cit de marfa e sa te distrezi la maxim cu Vasile, pe malurile Tamisei. N-am vazut picior de softist nepereche si nici minuta de doctor stomatolog in reportajele astea. Numai si numai romani necalificati, batausi angajati pentru paza si protectie si mici mafioti de provincie ajunsi in El Dorado. Romania asta europeana, care cara oale de sarmale prin Paris si da maneaua la maxim la ferestrele din Milano, pare sa fie o emblema a reusitei personale, un model de curaj, o vitrina cu destine exemplare. N-am vazut nici un student roman la Oxford si nici vreun cercetator roman respectabil care sa lucreze la Institutul Pasteur. Acum citva timp, televiziunile comerciale, si PRO TV mai mult decit toate celelalte, pricepusera ca manelele pot aduce audienta. Acum, profesionistii ratingului au inteles ca romanul care munceste in UE, asculta manele si e obsedat sa-si pastreze obiceiurile culinare si tabieturile alcoolice printre straini e noua vedeta in ascensiune. Cit despre cei care reusesc sa traiasca decent in Romania, nimeni nu sufla o vorba. Sint un model prea greu de urmat.