Vadim la PNT-CD

A existat o infiltrare a Securitatii in PNT-CD, dar nu din ianuarie 1990, ci mult mai de mult, de cand a fost reactivata structura desfiintata in anii '70, de urmarire a membrilor fostelor "partide burgheze". Scopul Securitatii nu a fost, asa cum s-a afirmat intr-un timp, de a forma o alternativa politica la PCR, de a pregati un partid de Opozitie pentru momentul trecerii la pluripartitism. Scopul a fost stapanirea campului informational, cunoasterea si controlarea actiunilor acestui partid in momentul in care va fi reinfiintat, Securitatea stiind, din experienta aflata in derulare in celelalte tari comuniste europene, ca Occidentul va investi masiv in organizatiile societatii civile si in Opozitia politica. Aceste misiuni au fost indeplinite atat de fosti detinuti politici si membri PNT racolati, cat si de nou veniti care, prezentandu-se drept victime ale comunismului, drept fii si fiice de martiri, drept adepti la fel de radicali ai anticomunismului, au fost primiti fara discernamant si chiar li s-a acordat onoarea de a conduce miscari de strada, proteste, campanii de presa.
Legaturile pe care le-a avut Securitatea cu Londra si Washingtonul par sa fi fost extrem de avansate in privinta colaborarii pentru reinfiintarea fostului partid condus de Iuliu Maniu. Aceasta legatura a fost extinsa pe plan intern printr-o serie de personalitati culturale care frecventau anterior ambasadele occidentale si care au fost sfatuite sa se indrepte spre noul PNT-CD. Cativa ani mai tarziu, dupa disparitia lui Corneliu Coposu si o data cu declansarea luptelor interne pentru controlul partidului, a fost invocata "aripa Securitatii", care ar fi fost autoarea esecurilor repetate si a slabei performante politice. Altfel spus, partidul mergea prost din cauza infiltrarii Securitatii. Mai mult decat atat, s-a afirmat ca ar fi vorba de un "pacat originar", de gruparea care s-a aflat la originea reinfiintarii partidului. Ea a fost capabila sa invite in partid fosti securisti si adepti ai lui Ceausescu. Cazul cel mai interesant este al poetului Corneliu Vadim Tudor.
Vadim si Maniu
Unul dintre intelectualii care i-au elogiat pe Nicolae si Elena Ceausescu - potrivit argumentelor sale, "pentru politica nationala pe care au dus-o timp de doua decenii" si "pentru a proteja alti intelectuali" -, Corneliu Vadim Tudor, nu a fost racolat de Securitate; nu indeplinea conditiile prevazute de Instructiunile privind activitatea de creare si folosire a retelei informative (Capitolul III, art.11, paragraful II si art.12), fiind catalogat "instabil si nesincer, lipsit de obiectivitate". In realitate, era vorba de o personalitate accentuata, greu de controlat de vreo institutie sau de vreo alta persoana. "Vadim a fost, toata viata, un rebel - declara mai tarziu fostul general de Securitate Aurel Mortoiu -, nu l-a stapanit nimeni!". In perioada comunista, C.V. Tudor a fost, insa, prima personalitate culturala care a reinviat mitul lui Iuliu Maniu, in timpul regimului comunist, fapt remarcat de liderii supravietuitori ai partidului. La 5 septembrie 1980, el scria pe pagina intai a revistei "Saptamana" editorialul "Idealuri", in care cerea publicarea discursurilor lui Iuliu Maniu. "Scandalul a fost de proportii internationale - povesteste Corneliu Vadim Tudor, in "Cartea de Aur" (Ed. Fundatiei Romania Mare, Bucuresti, 2003). El isi aminteste: "Dupa cateva zile, primarul-general al Capitalei, Gheorghe Pana, care tinea in subordine revista de cultura a Bucurestilor, avea sa-mi spuna: <<M-a chemat tovarasul Ceausescu si mi-a zis: A innebunit Vadim? Ce l-a apucat cu Maniu? Noi am luptat cu manistii, in 1946, ne-am batut cu ei la alegeri! Maniu a fost fascist!>>". Putem spune ca poetul a avut noroc: ar fi cunoscut o mare dezamagire cand ar fi citit cuvantarile lui Maniu, mai ales pe cele antinationale din Parlamentul de la Budapesta. Dar, asa cum arata: "<<Idealuri>> a fost primul text din Romania, dupa cel de-al doilea razboi mondial, care a reabilitat memoria lui Iuliu Maniu".
Acest fapt nu putea sa nu fie remarcat de fostii asistenti ai lui Maniu. Motivatia abordarii cu curaj a mitului Iuliu Maniu de catre Corneliu Vadim Tudor este obscura, cunoscutul poet si publicist, altfel bine informat, agreand si el legenda exagerata despre rolul politic pozitiv al acestuia.
In vizita la taranisti
Conform versiunii lansate de aripa anticomunista a PNT-CD, la inceputul lunii februarie 1990, dupa deruta prin care trecuse in prima luna de libertate, cum sincer o recunoaste, Corneliu Vadim Tudor s-ar fi hotarat sa contacteze conducerea PNT-CD, la indemnul mentorului sau, scriitorul Eugen Barbu. Acesta detinea informatii, venite pe linia de varf a Securitatii, asupra infiltrarii timpurii a PNT-CD si intentiona sa se inscrie in partid. In ziua de 5 februarie 1990 autorul volumului "Saturnalii", pentru care suferise efectele unei violente reactii din partea autoritatilor, s-a prezentat la sediul central al partidului. Iata ce noteaza Corneliu Vadim Tudor in "Jurnalul Revolutiei, de la Craciun la Paste" (Ed. Fundatia Romania Mare, Bucuresti, 1999): "La taranisti e vanzoleala mare. Dau nas in nas cu doi fotoreporteri Agerpres, Vasile Moldovan si Corneliu Mocanu, care au venit sa-si ofere serviciile. Pop Iftene ma prezinta venerabilului Gabriel Tepelea, care ma saluta cu multa caldura. Apare si fratele doctorului Radu Rey, pe care Iftene il acuza ca i-a sterpelit un ziar. Extrem de aferat si agitat e Liviu Petrina, caruia i-a disparut umilinta onctuoasa pe care o avea pe cand facea cate doua-trei ore de anticamera la Eugen Barbu si la mine, acum e si el disident, taranist si manist, din tata-n fiu! Nici nu deschid bine gura ca sa intreb de situatia casei, ca Liviu Petrina ma si repede: <<Ai inceput sa faci presiuni asupra noastra, lasa-ne sa lucram!>> I-am pus cruce si astuia, ar fi foarte bun in piesa lui Aurel Baranga, <<Mielul turbat>>. Intru la Coposu. E imbracat complet in negru, avand si o helanca pe gat, tot neagra. Fumeaza cu nesat. Abordez o tema: cea referitoare la <<dictatura democratiei>>. Nu-i de acord, zice ca asa ceva nu exista. Eu ii argumentez nu numai ca exista, ci si ca ne izbim de ea la tot pasul, fiind vorba de anarhie. Ne despartim cordial".
Corneliu Vadim Tudor va mai ramane in sediu, ocazie cu care i se propune sa preia conducerea ziarului partidului, Dreptatea, sau sa infiinteze un cotidian cu alta denumire. Radu Vasile, fostul prim-ministru taranist, confirma aceasta informatie in memoriile sale, "Cursa pe contrasens" (Ed. Humanitas, Bucuresti, 2002): "Stia prea bine (Corneliu Coposu, n.a.) cine era Vadim si isi amintea si el, cum imi amintesc si eu, ca in ianuarie 1990 Eugen Barbu si Vadim Tudor se prezentasera la sediul central al PNT-CD, oferindu-si serviciile de gazetari pentru ziarul Dreptatea".
Vadim, invitatul lui Suian
In realitate, nu se confirma prezenta lui Eugen Barbu la sediul PNT-CD. In timp ce se intretinea cu staff-ul PNT-CD, C.V.Tudor va fi agresat verbal de Ticu Dumitrescu, insotit de un grup de tineri: "<<D-ta n-ai autoritate morala sa vii aici! N-ai dreptul, dupa cate ai scris si ai dres!>> s.a.m.d. Eram, deja, obisnuit cu istericalele strazii. I-am raspuns individului, calm, ca am toate drepturile, din moment ce sunt invitat de cativa fruntasi taranisti, iar unui oaspete, care nu ti-a facut nimic, nu i te poti adresa astfel. Dar, intrucat omuletul spumega pe mai departe, l-am intrebat, tot calm, pe Pop Iftene, daca ei au maturat in dimineata aceea pe jos".
Aceasta versiune a intentiei lui Corneliu Vadim Tudor de a se inscrie in PNT-CD este infirmata de unul dintre fondatorii partidului - nu s-a prezentat si nu a cerut sa fie primit, ci a fost invitat. Pavel Suian avea sa declare: "Date fiind opiniile pe care le aveam despre poetul Vadim, mi s-a parut mai mult decat firesc ca, la inceputul anului 1990, sa il caut si sa il invit sa vina sa preia conducerea ziarului Dreptatea, pe care dorea sa-l editeze PNT-CD. Eu am fost acela care a avut acea idee. Eu l-am cautat pe Vadim si l-am invitat sa vina la sediul PNT-CD pentru a avea o discutie cu Corneliu Coposu. Eu am participat alaturi de Vadim la prima discutie, care a avut loc in biroul lui Coposu". Pavel Suian, fost membru al CC al PCR si membru fondator al PNT-CD, arata in continuare ca "noi, in acea prima intalnire, nu am discutat decat participarea lui Vadim la editarea si publicarea ziarului Dreptatea; nu s-a discutat despre inscrierea lui Vadim in partid, dar nu a fost nici exclusa aceasta posibilitate". Versiunea lui Suian se prezinta a fi cea mai aproape de adevar.
O ocazie ratata?
Asupra atmosferei din sediul PNT-CD din acele zile s-a pastrat si marturia profesorului Victor Iancu - pe care fostul sau idol, Ion Iliescu, si FSN-ul l-au ignorat -, venit pentru a se inscrie in partid. "Inainte de a-i inmana adeziunea (lui Corneliu Coposu, n.a.), mi-am exprimat insa dezamagirea de a-l fi vazut printre membri importanti ai partidului pe M.U., fostul redactor-sef adjunct al revistei <<Luceafarul>>, revista care multi ani de-a randul fusese tribuna protocronismului, iar redactorul-sef adjunct varful de lance al acestui curent. In plus, M.U. se aratase un devotat caine de paza al Sectiei de Propaganda si al Securitatii in cultura, chemandu-i la ordine pe toti scriitorii care se abateau de la ideologia rigida a PCR. <<Ce cauta asta la noi?>>, l-am intrebat pe amicul P.? Mi-a raspuns senin: <<Lasa-l, ca-i de-al nostru. Vrei sa ne inunde evreii de la Romania literara?>> N-am mai zis nimic. Am predat adeziunea si am plecat".
Invitarea lui Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor si Mihai Ungheanu de a se inscrie in PNT-CD a izbucnit ca stire in presa doua zile mai tarziu, la 7 februarie, compromitand definitiv accesul lor acolo. Gonirea celor trei intelectuali cu perspective doctrinare de Dreapta si cu forta jurnalistica redutabila a fost una din marile erori facute de Opozitie in acele saptamani decisive pentru lupta politica. Ziarul "Dreptatea" a ramas o publicatie obscura, apoi a disparut. Cotidianul Aliantei Civice, "Romania libera", va fi bine infiltrat, folosit in sprijinul lui Ion Iliescu, apoi izolat sub acuzatia de publicatie partizana, isteric regalista si neprofesionista.
Un atac dat atunci in forta asupra apartenentei unora din liderii CFSN la agenturile KGB-ului - cum numai Corneliu Vadim Tudor poate sa dea -, ar fi pulverizat FSN-ul. Un atac la adresa lui Militaru, de exemplu, ar fi rupt legatura ombilicala a noii puteri cu Armata, institutie cu care Corneliu Vadim Tudor avea legaturi solide. O luna mai tarziu, in februarie, Armata s-a revoltat impotriva ministrului agent sovietic, fapt pe care Opozitia nu a stiut sa-l exploateze. Tot atunci PNT-CD a ratat pentru totdeauna definirea componentei sale nationaliste, de la care se revendica doctrinar prin pretentia (falsa) ca este continuatorul Partidului National Roman infiintat de liberali in Transilvania secolului al XIX-lea.

---

Despre autor: